Povestea Pomului de Crăciun

    În decursul anilor, în diferite locuri ale lumii  s-au  format tradiţii de Crăciun. Acestea s-au răspândit pe întregul glob pământesc.

     Pe lângă multe obiceiuri de Crăciun este şi cel al împodobirii bradului. Poate că, de multe ori ne-am întrebat cum a ajuns bradul să aibă un rol atât de important de Crăciun, la o sărbătoare aşa de importantă. Există astăzi multe legende despre pomul de Crăciun, dar care este varianta adevărată nimeni nu ştie.

     O legendă a pomului de Crăciun spune că în ajunul Crăciunului din anul 800 d.C, un englez numit Winfred ( cel care va deveni mai târziu Sf. Bonifaciu) trecea printr-o pădure din nordul Germaniei. La un moment dat ajunge în  apropierea unei poiene în care ardea un foc mare iar în jurul lui se aflau membrii unui trib sălbatic care venerau natura şi practicau jertfirea oamenilor. De un stejar bătrân era legat un copil care urma să fie jertfit în cinstea zeului Thor. Toţi urmăreau gesturile marelui preot care se apropia încet  de copac. Winfred prevestind ce urma să se întâmple, se apropie în tăcere, cu mişcări rapide. Când preotul ridică un ciocan din piatră pentru a-l jertfi pe copil, Winfred se arunca asupra bătrânului şi cu bâta sa de lemn, îi aruncă ciocanul cât mai departe. Printre membrii tribului care erau înlemniţi se auzi un murmur atunci când Winfred îl dezlegă pe copilul înspăimântat şi care fugi şi se aruncă în braţele mamei sale. Apoi Winfred se adresă membrilor tribului spunându-le că în acea noapte nu va mai curge sânge pentru că se naşte Isus Cristos, cel care este mai mare şi mai bun decât toţi zeii, chiar şi decât Thor şi Odino şi că de la venirea lui Cristos jertfirea oamenilor nu mai există. Apoi, Winfred scoase o cruce din lemn cu care lovi copacul uriaş. În clipa următoare copacul căzu ca lovit de forţe nevăzute. Stejarul sângelui se rupe din rădăcini căzând pe pământ în multe bucăţi. Chiar lângă tulpina stejarului se afla un brad mic cu crengile ridicate spre cer, care rămase neatins deşi bătrânul stejar se afla chiar lângă el. Winfred le spune celor de faţă: “Acest copac mic, totdeauna verde, va fi în această noapte, copacul vostru sfânt, el este simbolul vieţii veşnice pentru că frunzele lui sunt mereu verzi. Adunaţi-vă în jurul lui şi celebraţi nu fapte sângeroase ci fapte dătătoare de viaţă şi bunătate”. Apoi, Winfred le vorbi despre naşterea Pruncului Isus la Betleem, despre darurile pline de iubire şi milostivire pe care Cristos le-a adus omenirii. Femeile şi bărbaţii aflaţi de faţă numiră bradul “copacul Pruncului Isus” şi l-au impodobit cu diferite daruri, după care, au înălţat imnuri de mulţumire Pruncului Isus. Începând din acel an, la fiecare Crăciun, plini de credinţă au împodobit bradul Pruncului Isus, obicei care s-a răspândit în toată lumea.

     În multe case, familia se adună in jurul bradului de Crăciun frumos impodobit, sub care se află pentru fiecare cadourile primite de la Moş Crăciun.

     Referinţe bibliografice: Povestiri de Bruno Fererro

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>