Mila şi judecata blândă

În predica de pe munte Isus vorbeşte despre mila şi judecata blândă. El spune: „Fiţi milostivi după cum şi Tatăl vostru este milostiv. Daţi şi vi se va da. Cu ce masura ve ti măsura, vi se va măsura şi vouă. Toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi lor”. „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi, deoarece cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura şi vouă. De ce, aşadar, vezi paiul din ochiul fratelui tău, însă nu iei în seamă bârna din ochiul tău? Sau cum vei spune fratelui tău: <<Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău>> şi iată că bârna este în ochiul tâu? Ipocritule, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea bine să scoti paiul din ochiul fratelui tău” (Mt 7, 1-5).

Biserica îndeamnă la  judecata blândă şi practicarea faptelor de milostenie, bazându-se pe învăţătura lui Isus Cristos, care ne-a arătat deseori că Dumnezeu îi binecuvântează pe cei care vin în ajutorul săracilor şi-i osândeşte pe cei carora nu le pasă de ei: „Cui iţi cere, dă-i, iar celui care vrea să-i dai cu împrumut nu-i întoarce spatele” (Mt 5, 42).

Isus le cere ucenicilor săi să dea de pomană nu numai din ceea ce le prisoseşte: „Ridicându-şi privirea, văzu bogaţii care puneau ofranda lor în visterie. Văzu şi o văduvă săracă aruncând acolo doi bănuţi. Şi zise:<<Drept vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toţi. Caci toţi aceştia au pus ofrandă din prisosul lor, pe când ea, din nevoia sa, a pus tot ce avea la viaţa ei>>(Lc 21, 3-4). Isus condamnă lipsa de dragoste faţă de cei săraci în parabola lui Lazăr cel sărac (cf. Lc 16, 19-31).

Iubirea faţă de cei săraci se concretizează în faptele de milostenie (cf. Mt 25, 34-40). Acestea sunt actiunile caritabile prin care venim în ajutorul aproapelui în nevoile lui trupeşti şi sufleteşti (cf. Mt 25).

Faptele de milostenie trupească

–          a da de mâncare celor flămânzi;

–          a da de băut celor însetaţi ;

–          a-i îmbraca  pe cei goi;

–          a-i adăposti pe cei străini;

–          a-i vizita pe cei bolnavi;

–          a-i vizita pe cei închişi;

–          a-i îngropa pe cei morţi.

Faptele de milostenie sufletească

–          a-i sfătui pe cei în îndoială;

–          a-i învăţa pe cei neştiutori;

–          a-i dojeni pe cei păcătoşi;

–          a-i mângâia pe cei mâhniţi;

–          a le ierta celor care ne-au supărat;

–          a suferi cu răbdare nedreptatea;

–          a ne ruga lui Dumnezeu pentru cei vii şi pentru cei morţi.

Judecata temerară şi clevetirea sau vorbirea de rău sunt păcatele celor care, fără motiv serios, îi judecă pe alţii, dezvăluie defectele şi greşelile altora unor persoane care nu le cunosc. Isus interzice orice judecată împotriva aproapelui (cf. Mt7, 1-5) şi propune să-l ajutăm.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>