Poarta strâmtă şi calea îngustă

În predica de pe munte Isus ne arată cum se poate ajunge în Impărăţia cerurilor: pe poarta strâmtă şi calea îngustă. Isus ne spune: „Intraţi pe poarta strâmtă, pentru că largă este poarta şi lată calea ce duce la pieire, şi mulţi sunt cei care merg pe ea. Dar căt de strâmtă este poarta şi cât de îngustă calea care duce la viaţă! Şi puţini sunt cei care o găsesc” ( Mt 7, 13-14).

Isus ne arată că el este poarta strâmtă şi calea îngustă care conduce la viaţă, totodată el se aseamănă cu Bunul Păstor. În Evanghelia după Ioan, Isus spune: „Adevarat, adevărat vă spun: <<cine nu intră pe poartă în staulul oilor, ci sare pe altundeva, acela este un hoţ şi un tâlhar. Cel ce intră însa pe poartă, este păstorul oilor. Acestuia paznicul îi deschide şi oile ascultă glasul lui, iar el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate afară. După ce le-a scos pe toate, merge în fruntea lor, iar oile îl urmează, căci cunosc glasul lui. Pe un străin nu l-ar urma, ci ar fugi de el, căci ele nu cunosc glasul străinilor.>> Isus le spune această parabolă, dar ei nu înţeleseră ce înseamnă ceea ce le spunea.

Atunci Isus le zise din nou: << Adevărat, adevărat vă spun: eu sunt poarta oilor. Toţi care au venit înaintea mea sunt hoţi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat. Eu sunt poarta. Daca cineva intră prin mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşunea. Hoţul nu intră decât să fure şi să ucidă, să strice. Eu am venit ca să aiba viaţă, şi să aibă din plin.

Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul  bun îşi pune viaţa pentru oi. Argatul, care nu-i păstor şi căriua nu-i aparţin oile, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge, iar lupul le răpeşte şi le împrăştie, căci el este un argat; lui nu-i pasă de oi” (In 10,1-14).

Isus le spune celor care îl ascultau că este necesar să intre pe poarta îngustă, dar constată că nu au înţeles, de aceea le explică din nou îndentificându-se pe sine cu poarta oilor: „Eu sunt poarta”. Din această indentificare rezultă că numai cel care intră prin poarta strâmtă  în staulul oilor, adică prin mijlocirea şi încredinţarea lui, poate fi considerat cu adevărat un păstor.

Ca adevărat Păstor, El a scos afară oile din staul cu puterea Cuvântului său, ca poarta, El le lasă să intre în binecuvântările veşnice pe care le-a adus. Deci cei care intra prin aceasta poartă gasesc Mântuire, pentru că ei îl au pe Isus Mântuitorul, Libertate pentru că nu mai sunt îngrădiţi de prescripţiile Vechiului Testament, Păşune pentru că Păstorul îi înviorează, îi binecuvântează şi îşi găsesc în El toate izvoarele. El a devenit bucuria şi desfătarea inimilor pentru prezent şi veşnicie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>