Familia, un dar divin

Prima carte a Bibliei, Geneza, ne relatează că Dumnezeu l-a creat pe om, pe Adam, şi din el a creat-o pe Eva pentru a nu trăi singur. Omul este prin urmare o fiinţă socială, nu poate trăi singur , izolat, ci numai în comuniune cu ceilalţi membri ai societăţii. Dintre aceştia, cei mai apropiaţi unei persoane sunt membrii propriei familii, părinţii şi fraţii.

Dumnezeu este creatorul familiei şi deci familia este de origine divină. Familia este o comunitate de viaţă şi de iubire, dintre un bărbat şi o femeie, orânduită de Dumnezeu şi nu un mod de viaţă instituit de oameni. Familia este celula de bază a societăţii.

Familia are doua scopuri:

–          binele soţilor: “De aceea îi va lăsa omul pe tatal său şi pe mama sa şi se va uni cu soţia sa şi se vor face un singur trup”(Gen 2, 24).

–          naşterea  şi educarea copiilor: “Dumnezeu i-a binecuvântat (pe primii oameni) şi le-a zis: <<Creşteţi şi înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ>>” (Gen 1, 28)

Dacă analizăm istoria familiei de la început şi până astăzi, constatăm că s-au înregistrat numeroase schimbări în diferite momente ale timpului, care au pătruns adânc în viaţa părinţilor şi a copiilor. Aceste schimbări (transformări) au produs diferite atitudini în comportamentul cotidian al vieţii creştine, în bine sau în rău. În bine atunci când membrii familiei nu au uitat că aceasta este de origine divină şi astfel au reuşit să depăşescă aceste schimbări socio–culturale cu mai multă uşurinţă căutând astfel să pună în prim planul vieţii lor valorile creştine, iar în rău atunci când se constată  contrariul celor spuse mai sus.

Chiar dacă s-au schimbat timpurile, valorile familiale (împlinirea voinţei lui Dumnezeu, dragostea reciprocă, îngăduirea şi sprijinul reciproc etc.) per­sistă în esenţa lor, deoarece ele au fost create de Dumnezeu şi vor dăinui cât va fi lumea.

Rugăciunea şi Euharistia dau tonul şi atmosfera în fa­milia creştină, formează viaţa creştină, dau sens vieţii şi existenţei creştine, o fac să crească în adevăr şi o întăresc în clipele grele. Nu se poate clădi o familie solidă fără raportarea la ajutorul providenţei prin rugăciune. Problemele cu care ne confruntăm astăzi sunt cauzate de indiferenţa noastră faţă de Dumnezeu şi faţă de învăţătura lui.

Un adevărat model de familie este familia din Nazaret, adică Sfânta Familie formată din Isus, Maria şi Iosif care vorbeşte fiecărei familii şi o chea­mă la trăirea virtuţilor teologale: credinţa în Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt şi în tot ceea ce ne-a fost revelat; speranţa că, într-o zi, toate câte ne-au fost revelate se vor împlini; iubi­rea dintre Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt să se reflecte în viaţa şi în relaţiile noastre cu ceilalţi.

Toate aceste virtuţi trebuie alimentate cu energii spiri­tuale, prin participarea la Sfânta Liturghie şi primirea cu vrednicie a sfintei Euharistii. Ea este izvor de forţă morală, antidot împotriva slăbiciunii, izvor nesecat de viaţă divină; este Cristos, plin de har, de adevăr şi de viaţă, care vine la noi şi ni se oferă. Participarea frecventă la această taină ne face să gustăm încă de pe pământ fericirea cerească. Prin trăirea sfintei Euharistii, suntem deja transformaţi de iubirea lui Dumnezeu.

Referinţe bibliografice: Pastoraţie, site de resurse creştine

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>