Educaţia religioasă în Sfanta Scriptură

Educaţia religioasă este forma cea mai evidentă de educaţie atât în Vechiul Testament cât şi în Noul Testament. Dumnezeu era presupoziţia pentru toată viaţa şi cultura evreiască.

Grecii şi romanii considerau că omul însuşi descoperă adevărul, aşa că  subliniau dezvoltarea naturii umane, aceasta conducându-i la studierea ştiinţelor şi disciplinelor abstracte ale filozofiei.

Evreii credeau că tot adevărul vine de la Dumnezeu; că Dumnezeu este creator, judecător şi mântuitorul omului, că El revelează omului orice cunoştinţă necesară pentru bunăstarea sa. Învăţământul ebraic se roteşte în jurul conceptelor de Dumnezeu, bunătatea şi prosperitatea depindeau de o relaţie satisfăcătoare cu Dumnezeu.

Întreaga viaţă a lui Israel are ca scop iubirea şi respectarea legii lui Dumnezeu: “Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să iubeşti pe Domnul  Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta. Şi poruncile acestea pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi, şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, cănd te vei culca şi când te vei scula. Să le legi ca un semn de aducere aminte la mâini, şi să-ţi fie ca nişte fruntarii între ochi. Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale” (Dt 6, 4-9).

De reţinut este faptul că educaţia evreiască nu are caracter ştiinţific. În această cultură nu găsim cunoştinţe de fizică, chimie, biologie, psihologie sau din alte ştiinţe ale naturii. Evreii ştiau multe lucruri practice, de exemplu să construiască o clădire, înţelegeau procesele simple de minerit şi metalurgie, cum se prelucrează piatra sau lemnul dar experţi în aceste domenii nu aveau, de aceea erau nevoiţi să ceară ajutorul fenicienilor. Nu găsim la evrei nici o şcoală care să pregătească experţi pentru domeniile menţionate.

Superioritatea educaţiei iudaice se vede în conţinutul său. În cele mai multe cazuri primeşte o determinare stoică şi dualistă dar în ultima analiză ceea ce contează este Dumnezeul unic şi creator. Pe acesta îl învaţă tinerii din copilărie, părinţii, pedagogii, maieştrii, legile şi obiceiurile nescrise. Aşadar, pentru iudei, educaţia este un toiag care serveşte în acelaşi timp pentru a susţine ca şi pentru a corija. Toiagul menţionat în legislaţia pascală semnifică, în interpretarea alegorică, educaţia care vine astfel legată în mod clar cu disciplina şi pedeapsa. Toiagul educaţiei este simbolul dominaţiei regale şi, aşadar, al lui Dumnezeu unicul rege adevărat care susţine orice educaţie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>