Cum se făcea educaţia în familie

Sfânta Scriptură ne arată că principala datorie care revenea părinţilor, era aceea de a-şi obişnui copiii în aşa fel încât să fie membri ai comunităţii din Israel. Ei trebuiau să ducă mai departe patrimoniul religios şi la rândul lor, să-i înveţe pe alţi. În acest sens, părinţii aveau datoria de a iniţia copiii în cunoaşterea Torei. Porunca lui Dumnezeu din Dt 6,7 ,,Să le sădeşti în fiii tăi şi să le vorbeşti de ele, când şezi în casa ta, când te culci şi când te scoli”, era repetată cu stricteţe.

Chiar din primii ani ai copilăriei mamele aveau o mare răspundere în educaţia copiilor, tatăl intervenind mult mai târziu, dar atât unul cât şi celălalt, căutau să dea odraslelor lor ,,O profundă educaţie religios morală, cu scopul de a face din ei nişte convinşi împlinători, ai poruncilor dumnezeieşti, descoperite lui Moise pe muntele Sinai. Aşadar, scopul principal al educaţiei la evrei, era pe de o parte, învăţarea Legii divine, iar pe de altă parte, supunerea faţă de această Lege, în sensul aplicării acesteia, în viaţa de zi cu zi”.


Prin toată activitatea sa cotidiană, în calitate de cap al familiei, tatăl se simţea direct răspunzător, înaintea lui Dumnezeu pentru cei din casa sa, toată activitatea sa trebuia folosită, ca o cale de învăţătură pentru fiii săi, ca să se conformeze întocmai cuvintelor lui Moise din Dt 6, 4-9: ,,Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta. Cuvintele acestea, pe care ţi le spun eu astăzi, să le ai în inima ta şi în sufletul tău; să le sădeşti în fii tăi şi să le vorbeşti de ele când şezi în casa ta, când te culci şi când te scoli. Să le legi ca un semn la mână şi să le ai pe o tăbliţă pe fruntea ta. Să le scrii pe uşorii casei tale şi pe porţile tale”.

Tatăl avea obligaţia de a-i învăţa pe copiii săi Legea, în primul rând prin exemplul personal şi apoi prin învăţătură. Aşadar, un rol important în educaţia israelită, îl au faptele care preced cuvintele, teoria nefiind altceva decât urmarea practicii. Prin felul părintelui de a se comporta provoca într-un fel întrebarea fiului cu scopul vădit de a-l instrui, că este o datorie a societăţii în ansamblul său, şi apoi a fiecărui individ în parte de a-l iubi pe Domnul Dumnezeul său din tot sufletul şi din tot cugetul său, adică nu într-un mod exterior, făţarnic, ci cu toată fiinţa sa.

Poruncile lui Dumnezeu se adresau în primul rând bărbaţilor, îndemnându-i să se preocupe de educaţia fiilor lor. Preocuparea majoră a părintelui era şi aceea de a-l deprinde pe tânăr cu munca la câmp sau cu îngrijirea turmelor.

În timpul şederii în Egipt evreii au împrumutat de la egipteni unele meserii, iar după stabilirea în pământul făgăduinţei, meseriile ,,împrumutate”, se transmiteau din tată în fiu.

În Sfânta Scriptură se vorbeşte mai puţin despre educaţia fetelor, cu toate acestea, nu este neglijată. Ele erau educate în duhul credinţei profunde în Dumnezeul părinţilor, al respectări Legii , care propovăduia o înaltă ţinută morală şi un profund umanism.

Un accent deosebit se punea pe conduita morală ireproşabilă a tinerelor. În acest sens, Legea sfinţeniei interzicea tatălui israelit să permită fiicei sale să cadă în păcatul desfrâului: ,,Să nu necinsteşti pe fiica ta, îngăduindu-i să facă desfrânare; ca să nu se desfrâneze pământul şi ca să nu se umple de stricăciune” (Lev 19,29).

Printre alte îndeletniciri, tânăra israelită trebuia să-şi însuşească tot ceea ce ţinea de a fi o bună soţie şi mamă. Într-un mod deosebit, ea trebuia să ştie cum să îşi pregătească locuinţa, pentru marile sărbători religioase din cursul anului. Tinerele erau învăţate de asemenea care era însemnătatea datinilor strămoşeşti, pentru a fi capabile, la rândul lor, să instruiască tânăra generaţie. Din elogiul pe care autorul cărţii proverbelor îl face femeii (cf. Prov 31,10-31) reiese clar că tinerele israelite, erau deprinse şi cu unele îndeletniciri practice cum ar fi: ţesutul, torsul şi prelucrarea inului, tratarea anumitor boli sau chiar folosirea unor instrumente muzicale (cf. 1 Sam 18,6).

Instruirea tinerei generatii, constă în iniţierea copiilor în scriere şi citire, ca să poată citi Legea şi cărţile sfinte şi să cunoască adevărata înţelepciune care izvorăşte din frica de Dumnezeu (cf. Prov 1,7).

Din decalog copiii învăţau să-şi respecte părinţii (cf. Ex. 20,12; Dt 5,16); să nu-i blesteme, ca să nu fie blestemaţi (cf. Dt 27,6) şi nici să nu-i lovească, ca să nu fie ucişi cu pietre (cf. Ex 21,15). Educaţia mai implică şi cunoaşterea calculului matematic, însuşirea normelor de drept public şi particular.Conform Vechiului Testament, educaţia are un rol important în formarea copilului şi educatorul trebuie să fie aspru în această privinţă (cf. Prov 13, 24).



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>