Cum se făcea educaţia în şcoală

Sfânta Scriptură ne arată că şcoala era locul în care copiii sau tinerii învăţau lecţiile, predate de un profesor, despre o artă sau o ştiinţă. Şcolile erau particulare sau publice, în funcţie de modul în care erau întreţinute: de oameni particulari sau de stat. Înainte de robia babilonică nu existau şcoli publice la evrei, ceea ce se numea în mod impropriu ,,şcolile profeţilor”, nu avea nici o legătură cu învăţătura compactă şi metodică, instruirea religioasă şi morală, făcându-se în familie.

După exil sinagogile, vor servi pentru lectură şi pentru interpretarea Legii, dar existau şi şcoli elementare pentru băieţi şi şcoli superioare, conduse de cărturari (scribi) şi de învăţaţi.

Pe când Isus era copil, în Nazaret, ca şi în celelalte localităţi din Palestina, exista o mică şcoală, care era frecventată de copii începând de la vârsta de cinci ani. Aceasta era şcoala de lângă sinagogă, iar programa era formată din două cicluri de bază:

– cel dintâi ciclu dura cinci ani, copiii începeau cu învăţarea literelor alfabetului ebraic, apoi erau iniţiaţi în citirea Sfintei Scripturi, începând de la cartea Leviticului. Apoi treceau la studiul celorlalte cărţi sacre, repetându-le verset cu verset, până cînd învăţau testul sacru în mod mnemotehnic. Sfânta Scriptură era un adevărat manual multilateral, din care se putea învăţa atât gramatică cât şi literatură, dar si istorie  şi geografie etc.

– cel de-al doilea ciclu dura numai doi ani, timp în care ei se dedicau cunoaşterii aşa numitei „legi orale” ebraice (numită mishna), adică a interpretării şi completării pe care învăţătorii o dădeau legilor biblice,

Ajunşi la vârsta de 12 ani, copiii îşi terminau studiile. Dacă cineva demonstra că este deosebit de strălucit, putea să frecventeze studii mai avansate, însă pentru a face acest lucru, trebuia să meargă să studieze la Ierusalim, sau în alt oraş important din Israel şi să aibă acces la şcolile conduse de cei mai celebri învăţători ai legii din acel timp. În realitate această aprofundare a studiilor era un privilegiu de care aveau parte doar puţini tineri, majoritatea care terminau cele două cicluri primare erau reintegraţi în familiile lor, locul cel mai credibil şi potrivit în care tinerii începeau să înveţe de la taţii lor, o meserie pentru a-şi câştiga pâinea.

Orice tânăr iudeu făcând studiile în sinagogă ştia un minim de ebraică, căci cunoaşterea limbii sfinte era baza întregii culturi.

Se pare că Isus avusese în această perioadă, un adevărat ciclu de studii pe care le găsim descrise în Talmud. Aceste studii depindeau de sinagogă şi cel care prezida era hazzan-ul, slujitorul şi administratorul locului unde se adunau credincioşi. La beth-hasepher, la şcoala primară, aşezaţi pe pământ în jurul sulurilor Legii, copiii repetau în minte versetele Sfintei Scripturi până când le ştiau perfect.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>