Arta părinţilor de a-şi educa copiii

Copiii ar trebui să fie pentru părinţi cea mai de preţ comoară. Copiii ar trebui să fie pentru părinţi, „raţiunea de a fi”.

A educa copiii este o artă pentru părinţi, pentru că, copiii sunt asemenea lutului care trebuie modelat de mâinile artistului.

„În ce constă arta părinţilor de a-şi educa copiii? Răspunsul l-am auzit deja în îndemnul apostolic al Sfântului Părinte papa Ioan Paul al II-lea, în Familiaris consortio: elementul cel mai radical în educaţia copilului este iubirea paternă şi maternă. Părinţilor le revine obligaţia de a crea în sânul familiei o atmosferă pătrunsă de iubire. Iubirea este mediul vital în care poate să crească frumos şi armonios un copil. Şi cum educaţia copilului trebuie să înceapă nu doar din momentul în care copilul e adus pe lume, ci din momentul în care copilul e conceput în sânul mamei, sânul matern deja trebuie să fie un mediu vital pătruns de iubire: iubirea e la fel de necesară ca şi lichidul amniotic pentru o dezvoltare normală fizică şi psihică a copilului.

Se ştie că, în timpul gestaţiei, mama îi transmite copilului, prin sângele care trece din trupul ei în trupul copilului, hrana şi oxigenul, astfel încât copilul se hrăneşte împreună cu mama, respiră împreună cu mama, consumă alcool împreună cu mama, fumează împreună cu mama.  Inima copilului bate în acelaşi ritm cu inima mamei. Dar la fel de important este ceea ce mama îi transmite în timpul sarcinii copilului pe plan psihic: sentimentele ei, stările ei psihice şi sufleteşti, tensiunile ei, tulburările ei. Copilul simte tot ce simte mama; simte dacă părinţii săi se iubesc sau nu. Am putea spune că, în sânul matern, într-un fel, copilul se agită împreună cu mama, se înfurie şi se ceartă împreună cu ea, înjură şi blestemă împreună cu ea, se roagă împreună cu ea, e lovit când mama e lovită. Totul se răsfrânge asupra copilului şi îl marchează psihic pentru toată viaţa.

Medicii pediatri observă că, şi după naştere, copilul ră­mâne dotat cu nişte antene extrem de fine, cu ajutorul cărora captează tulburările psihice, tensiunile ner­voase ale mamei. Sunt mame care îşi duc copiii la medic, deoarece copiii au stări de iritare, de nelinişte, de agitaţie, plâng mereu, au tulburări de nutriţie şi nu-şi dau seama că nu copiii, ci ele, mamele, sunt bolnave; ele transmit copiilor agitaţia, iritarea, neliniştea sufletească, tensiunile lor nervoase. Crearea unei atmosfere de pace, de linişte, de armonie, de iubire în familie e primul lucru necesar în educaţia copiilor.

Elementul cel mai radical în educaţia copilului e iubirea paternă şi maternă. Mai ales iubirea maternă. Iubirea mamei e o chestiune de viaţă şi de moarte pentru copil. Psihologul elveţian René Spitz a făcut o experienţă interesantă. A ţinut sub observaţie copiii abandonaţi de la un orfelinat de lux şi pe cei născuţi într-o închisoare de femei, unde mamele aveau voie să-şi ţină cu ele copiii până la vârsta de un an. Savantul a constatat că, în curs de un an, nici unul dintre cei 122 de copii din închisoare nu a murit. Nu au avut condiţii ideale de viaţă: ca la închisoare. Dar au avut iubirea mamelor. În schimb, 30 din cei 94 de copii din orfelinat au murit, deşi aceştia aveau de toate. Un singur lucru le lipsea: iubirea mamelor.

Copiii neiubiţi de părinţi sunt copii distruşi pentru toată viaţa. Cei mai mulţi delincvenţi: criminali, sinucigaşi, tâlhari, violatori sunt copiii care nu s-au bucurat de căldura iubirii părinteşti în copilărie, copii abandonaţi, provenind din familii dezorganizate, cu părinţi divorţaţi, eventual cărora li s-a spus în faţă de către părinţi când erau mici: „Tu nu trebuia să te naşti, tu nu ai fost programat, eşti în plus, o gură în plus de hrănit, o povară pentru familie, eşti un intrus”. Sunt cazuri când asemenea copii nefericiţi, neiubiţi, sunt blocaţi chiar în creşterea lor biologică, fizică, rămân nedezvoltaţi, rahitici” – text preluat de pe: www.pastoratie.ro

One thought on “Arta părinţilor de a-şi educa copiii

  1. Dar ce te faci cand te lupti si te sacrifici toata viata pentru copil uiti de tine de sanatate de concedii de TOT ca sa ii oferi ei tot ce poti pentru ca nu ai mult iar atunci cand are o diploma are casa ei data de tine vine ,te minte in mod ordinar te face carpe si nu o intereseaza decat un nemernic ,cand respect fata de parinti nu mai are ,ce faci atunci ??? mai bine sa nu dai doi bani pe copil macar sa nu regreti viata ta consumata degeaba si vezi ca ai scos ,,,, sa munceasca daca vrea daca nu asta e ,,,noi parintii adevarati suntem bataie de joc pentru copii nostri ,asta de ce nu o spuneti?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>