Părinţii trebuie să educe copiii cu multă iubire

Atunci când îşi educa copiii, părinţii trebuie să-l aibă ca model pe Domnul nostru Isus Cristos, Pedagogul divin. Asemeni lui Dumnezeu Tatăl, Isus  a fost şi este iubire: ,,Iubirea este un alt imperativ al învăţăturii cristice, folosită de Isus în sintagma <<Iubiţi-vă unii pe alţii aşa cum şi eu v-am iubit>>. Prin acest îndemn, Isus anticipa cu un avans de 2000 de ani conceptele fizicii cuantice şi cele ale neurofiziologiei emoţiilor. Fizica cuantică postulează ideea că, la nivel profund, fundamental, materia este interconectată. Nu există discontinuitate, după cum am mai discutat, ci o continuitate şi o interdependenţă”.[1] Cu alte cuvinte şi stiinţa îi îndeamnă astăzi pe părinţi să îşi educe copiii cu multă iubire, pentru că ceea ce vor semăna aceea vor culege.

Isus a iubit mult copiii, de aceea  foloseşte un limbaj care exprima căldura iubirii, un limbaj care depăşeşte barierile comunicării. Este vorba despre limbajul atingerilor. Atunci când copiii veneau la El, îi lua în braţe şi îi binecuvânta.

Părinţii şi toţi cei care sunt implicaţi în educaţie, trebuie să înveţe de la Isus care este sensul profund al iubirii: „Iubirea în sens cristic este o forţă de coeziune a lumii. Tot ceea ce gândim, ceea ce simţim se transmite întregii lumi, cu care suntem interconectaţi”, ne spune Profesorul univ. dr. Dumitru Constantin Dulcan. De aceea trebuie să se stabilească, să se  realizeze mai întâi o anumită apropiere de cel ce urmează să fie educat, dându-i importanţă, luându-l în seamă, aşa cum a procedat Isus. Copilul trebuie să simtă că eşti aproape de el şi după aceea se va deschide şi el pentru a primi învăţătura.

Aşadar,  părintii nu trebuie să  dea dovada de lipsă de autoritate, nici de tiranie atunci când educă copiii, ci de multă înţelepciune, prudenţă, măsură şi iubire în toate. Părinţii nu trebuie să le sufoce personalitatea, ci pentru a se dezvolta armonios ei trebuie să-i respecte şi să-i favorizeze pe copiii lor. Părintii trebuie să respecte voinţa lui Dumnezeu sădind în sufletul copiilor valorile umane, morale şi religioase. Părinţii trebuie să-i ajute şi să-i înveţe pe copiii lor să se folosească în mod conştient şi personal de libertatea legitimă de voinţă iar în cele din urmă să le acorde cuvenita autonomie.

După ce si-au îndeplinit misiunea,  părinţii trebuie să se retragă în mod subtil din viaţa copiilor, spunând ca Ioan Botezătorul referindu-se la Isus: “El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez” (In 3, 30). Părinţii dau dovadă de multă iubire faţă de copiii lor şi faţă de voinţa lui Dumnezeu, atunci când nu le impun ce profesie să aleagă, cu cine să se căsătorească sau starea de viaţa pe care s- o aleagă: căsătoria, preoţia sau viaţa consacrată. După ce s-au căsătorit copiii, părintii  trebuie să-i lase pe ei să decidă în familiile lor pentru că intervenţia lor ar duce la destrămarea  tinerei familii.

Referinţe bibliografice: www.pastoratie.ro


[1] D.C. Dulcan, In Cautarea sensului pierdut, 237

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>