Isus în faţa lui Pilat

     Poliţia Templului şi oamenii Marelui preot l-au târât pe Isus până la Pretoriu, locul unde guvernatorul pronunţă hotărârile. Pretoriul este de obicei şi casa guvernatorului, deci şi casa lui Pilat.
Isus era obosit şi epuizat după o noapte petrecută în interogatorii, lovituri şi torturi. Cei care l-au adus la casa lui Pilat nu vor să intre pentru a nu se spurca, considerând-o un loc impur. Pilat vine în întâmpinarea lor, iar cei care l-au adus au început să-l condamne pentru că se pretinde rege al iudeilor, adăugând că predică răzvrătirea şi că îi îndeamna pe cei care l-au ascultat să nu plătească impozitele.

     Pilat îl invită pe Isus să intre în Pretoriu, ceea ce nu îi deranjează pe acuzatorii săi. Pilat era un om intransigent, antisemit, dur şi încăpăţânat, contrar celor susţinute de către evanghelişti care l-au caracterizat ca fiind nesigur, ezitant şi dornic de a-l salva pe Isus. După cum ne relatează evanghelistul Ioan, în Pretoriu, Pilat îl interogheză pe Isus:
Pilat: „Tu eşti regele iudeilor?”
Isus: „De la tine însuţi zici aceasta sau alţii ţi-au spus-o despre mine?”
Pilat: „Nu cumva eu sunt iudeu?”
Isus evită să explice cine este el cu adevărat, pentru a nu denatura sensul morţii sale: „Împărăţia mea nu este din lumea aceasta. Dacă Împărăţia mea ar fi din lumea aceasta slujitorii mei s-ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor.” Isus respinge acuzaţia politică formulată împotriva lui.
Isus: „Eu spre aceasta m-am născut, spre aceasta am venit în lume, ca să mărturisesc pentru adevăr; oricine este din adevăr ascultă glasul meu.” Isus arată care este sensul misiunii sale, el a venit ca să spună cine este Dumnezeu cu adevărat.
Pilat: „Ce este adevărul?” Pentru un roman, adevărul nu poate fi decît ceva real, material. De fapt pentru Pilat adevărul nici nu există, de aceea va căuta să scape de această problemă şi pentru că Irod Antipa – regişorul Galileei – se afla atunci la Ierusalim, îl trimite pe Isus  la el.

     Irod dorea mult să-l vadă pe Isus pentru a-l interoga, pentru că avea impresia că Ioan Botezătorul, cel căruia îi tăiase capul, s-a întrupat în Isus. Acum se ivise momentul pentru el ca să-l întâlnească pe Isus. Dar Isus care a trecut din mâna-n mână ca un obiect fără nici o valoare, obosit,  nu răspunde întrebărilor puse de Irod, de aceea acesta, îl trimite înapoi la Pilat.

     Pentru a-şi bate şi mai mult joc de Isus, paznicii săi, îl îmbracă într-o mantie roşie, făcând din el un rege de carnaval. Astfel, Isus ajunge din nou în faţa lui Pilat, care avea deja trei prizonieri în lanţuri, printre care şi pe  Baraba cel care se răzvrătise şi făcuse şi o crimă. După relatările evangheliştilor, Pilat obişnuia să graţieze un deţinut  iudeu cu ocazia Paştelui.

     În acea zi, au venit la Pilat, mai multe grupuri de iudei care i-au cerut să-l elibereze pe Baraba, acesta fiind considerat de către cei care cereau eliberarea sa, un erou, ca urmare a răzvrătirii sale sau o victimă a represiunii romane. Pilat nu dorea eliberarea lui Baraba si nici a unui alt participant la răzvrătire, ci dorea răstignirea lor, dar aştepta să treacă sărbătoarea Paştelui pentru ca în Ierusalim să nu mai fie pelerini.
Profitând de acest moment al condamnării de către evrei a lui Isus, Pilat le propune să-l elibereze pe Isus, cel căruia i se spune „regele iudeilor”, decât pe Baraba pe care îl considera mult mai periculos.  Atunci, îndemnaţi de către arhirei, de saducei, de clanul Anna – Caiafa, susţinătorii lui Baraba cer să fie eliberat acesta, decât Isus. Arhireii şi slujitorii împreună cu mulţimea instigată de ei, cer răstignirea lui Isus. Pilat om crud, pentru a se debarasa încă o dată de Isus, îl dă pe mâna lor, mai ales că este invocată Legea: „Noi avem lege şi după legea noastră el trebuie să moară, pentru că s-a făcut pe sine Fiu al lui Dumnezeu” (In 19, 7). După invocarea legii trec la şantaj: „Dacă îl vei elibera pe acesta, nu eşti prieten al Cezarului. Oricine se face pe sine rege este împotriva Cezarului” (In 19, 12). Aceste cuvinte l-au dezarmat total pe Pilat. Se temea pentru funcţia sa.

     Isus a fost încununat cu spini şi i s-a pus o trestie în mână în loc de sceptru, iar soldaţii îngenunchiau în faţa lui strigând: „Bucură-te, regele iudeilor!”. Apoi, Pilat a dat ordin soldaţilor ca Isus să fie flagelat, executat cu flagra, adică nişte lănţişoare de fier terminate cu arşice şi bile de plumb, care nu sfâşie numai pielea ci şi carnea, iar urmarea este moartea. Până pe Calvar, locul unde va avea loc crucificarea, Isus va fi mai mult târât, împins, aproape un cadavru.

     Referinţe bibliografice: Jacques Duquesne, Isus, Humanitas, 1995.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>