Un prieten al lui Isus, Sfântul Anton de Padova (2)

La vârsta de douăzeci şi cinci de ani, Fernando ajunge preot. Acest fapt se petrece, către sfârşitul perioadei de şedere în mănăstirea din Coimbra, cu dispensă specială, înainte de a fi împlinit vârsta minimă, fixată până atunci la treizeci de ani.
În timpul cât a fost călugăr la mănăstirea Sfânta Cruce din Coimbra, apar pe teritoriul Portugaliei călugării franciscani, care primesc de la Regina Urraca nişte dealuri plantate cu măslini, unde au înfiinţat o mănăstire cu numele Sfântul Anton de Olivares.


Călugării franciscani dormeau pe rogojini, mâncau şi şedeau pe jos, respectând cu stricteţe învăţătura lui Isus. Regula lor, le cerea să nu mănânce decât ceea ce cerşeau în fiecare zi.
Ei mergeau deseori şi la Coimbra unde predicau atât în biserici cât si în pieţe. Predicau Cuvântul lui Dumnezeu celor simpli şi smeriţi şi cântau mereu. Băteau adesea şi la poarta mănăstirii Sfânta Cruce unde Fernando era poatar. Îi întâmpina chiar el.
Fernando va fi atras de viaţa pe care o duceau călugării franciscani şi va cere să treacă la ordinul Sfântului Francisc de Asisi.
După ce superiorii celor două ordine îşi dau consimţământul, Fernando se va transfera la mănăstirea franciscană Sfântul Anton de la Olivares şi va lua numele de Anton, la începutul toamnei anului 1220.
De la acestă mănăstire, va pleca să predice Evanghelia în Maroc, însoţit de Filipino. În Maroc nu-i prieşte clima, se îmbolnăveşte şi hotărăşte să se întoarcă la Olivares. Împreună cu Filipino, se îmbarcă pe o corabie, dar datorită unei furtuni, vor acosta în Sicilia.
În Italia se va întâlni cu Sfântul Francisc de Asisi, superiorul ordinului franciscan, din care făcea şi el parte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>