Un prieten al lui Isus, Sfântul Anton de Padova (3)


Anton s-a întâlnit pentru prima dată cu Francisc, la marea adunare a franciscanilor, care a avut loc în ziua de Rusalii, pe 30 mai 1221, la Santa Maria degli Angeli, micuţa capela de la Porţiuncula, la câţiva kilometri sud-vest de Assisi. Dar Sfântul Francisc era prea ocupat cu problemele fraţilor săi, încât nu i-a dat prea mare atenţie tânărului portughez.
Timp de un an, Anton va sta la sihăstria Monte Paolo, nu departe de Forli, în Romagna, unde va celebra Liturghia pentru fraţii săi, dar va curăţa şi legume, va spăla vasele, va mătura celulele punând în practică învăţătura lui Isus.

Într-una din zile, unul dintre fraţi va descoperi o grotă în desişul pădurii, un mediu foarte bun pentru rugăciune. În această grotă, Anton se ruga pentru ca voinţa lui Dumnezeu să se împlinească, se ruga pentru cei care trăiau în păcat şi cere să ispăşescă el păcatele lor, se ruga pentru cei morţi.

În primăvara anului 1222 a avut loc o ceremonie de hirotonire a unor călugări franciscani şi dominicani în catedrala din Forli. După încheierea ceremoniei, la masa simplă care a avut loc la mănăstirea franciscană, superiorul franciscan îl numeşte chiar pe Anton pentru a ţine discursul de rigoare. Toate privirile s-au îndreptat asupra lui, toţi fiind oarecum nedumeriţi de alegerea şi insistenţa superiorului. Nu credeau că Anton ar fi capabil să ţină un astfel de discurs.

Anton se simte cuprins de panică, dar îl invocă pe Duhul Sfânt care îl inspiră. El îi uimeşte pe toţi cei de faţă cu discursul său. Vorbeşte mai întâi cu cuvinte simple, iar apoi glasul său devine tot mai puternic, iar auditoriul este cuprins de admiraţie pentru că împărţea tuturor înţelepciune dumnezeiască cu o neasemuită smerenie. Superiorii sunt uimiţi de bogăţia şi de exactitatea citatelor din Vechiul şi Noul Testament pe care Anton le dădea din memorie.

Aflând toate cele petrecute la mănăstirea din Forli, Sfântul Francisc îl numeşte pe Anton „Episcopul nostru”, apoi îl trimite să predea teologia la Bologna, dar este şi predicator. Anton va predica la Ferrara, la Triest, la Trento, la Milano, la Vercello.
În acel timp, o problemă deosebită cu care s-a confuntat Biserica a fost lupta împotriva ereticilor catari şi valdenzi. Atât Anton cât şi Francisc au spus „nu” violenţei şi au înlocuit cruciadele prin dialog şi prin vestirea Evangheliei. Ei au adus pacea în comunităţile în care domina ura şi au cerut societăţii legi drepte în favoarea celor săraci şi a prizonierilor.

Anton a predicat iubirea lui Isus sărac şi răstignit, fiind o Evanghelie vie.

În anul 1224, Francisc îl trimite pe Anton într-o misiune în în Franţa, considerând că este suficient de matur.
Anton va rămâne în Franţa până în anul 1227.
În timpul şederii sale în Franţa, va predica cu multă tărie învăţătura lui Isus, încercând să-i combată pe ereticii catari, dar va face şi multe minuni.

În anul 1226, pe 3 octombrie, Francisc va muri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>