Un prieten al lui Isus, Sfântul Anton de Padova (4)

La începutul anului 1227, Anton se întoarce în Italia, unde problemele vor fi mult mai grele decât în Franţa. Era un timp greu atât pentru Italia, dar şi pentru Biserică. Anton fusese numit Superior provincial al Emiliei, Lombardiei şi Veneto-ului.

Anton începe să viziteze provincia, pornind din Bologna. În drumul său predică atât în oraşe cât şi în sate, iar uneori ţine chiar conferinţe. Dă dovadă de multă prudenţă şi răbdare şi astfel va reuşi. Este cu adevărat un prieten al lui Isus: cinstit, hotărât, tolerant şi bun,nu lasă niciodată loc minciunii. Predica poporului, preda cursuri călugărilor franciscani precum şi tuturor celor interesaţi de ştiinţele sacre.

Începe cu Rimini care a fost supus în permanenţă tirului ereticilor. Locuitorii acestui oraş erau foarte îndărătnici, nu se încumetau să participe la predicile lui Anton. De aceea el va predica afară, în piaţa publică. În zadar se străduia pentru că locuitorii îşi vedeau de drum. Atunci Anton hotărăşte să le vorbească peştilor care ştiu să asculte cuvântul Domnului.

Tot la Rimini, cei care se împotriveau adevăratei învăţături a lui Isus, au vrut să-l otrăvească invitându-l să ia masa cu ei, având ca pretex discutarea anumitor puncte de doctrină pe care pretindeau că nu le-au înţeles. Îl servesc pe el primul, dar Duhul îi descoperă că mâncarea este otrăvită. Anton face semnul Sfintei Cruci asupra hranei şi începe să mănânce. Toţi sunt cuprinşi de teamă. Trupul lui Anton nu este afectat, iar după servirea mesei cere să i se expună obiecţiile privitoare la doctrină. Răspunde calm şi explicit la toate intrebările puse de cei care îl invidiau pentru faptul că era numit „Sfântul celor mulţi”.

Tot în anul 1227 va merge pentru prima dată la Padova.
Eliberat din funcţia de Superior provincial, din cauza stării sănătăţii, se întoarce la Padova în toamna anului 1230, unde va rămâne până la moartea sa. În Padova se va bucura de o mare popularitate, fiind apreciat pentru predicile sale, pentru lupta sa pentru a-i ajuta pe cei nevoiaşi.

Papa Grigore al IX-lea l-a numit pe Anton Chivot al Testamentului, deoarece cunoştea Biblia pe dinafară, iar unul dintre biografi afirmă: „Dacă din nefericire toate cărţile sfinte s-ar fi pierdut, Anton ar fi fost în stare să le dicteze în întregime”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>