Copilăria lui Isus

      Evangleliile nu ne relatează prea multe lucruri în legătură cu copilăria lui Isus. Luca consemnează în Evanghelia sa că după moartea lui Irod, Sfânta Familie s-a întors la Nazaret: „După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif şi Maria s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. Iar pruncul creştea şi se întărea; era plin de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era peste El” (Lc 2, 39).


     Isus îşi petrece copilăria la Nazaret. În această aşezare mică ţăranii erau mici proprietari, dar munceau şi ca simbriaşi pe marile moşii, alături de sclavi care erau străini sau evrei. Aceşti ţărani erau numiţi Am-ha-arez de către orăşeni, de către învăţători şi de către preoţii care administrau Templul. Am-ha-arez însemna de fapt oameni de la ţară, ţărănoi, nespălaţii, coate-goale. Aceştia erau bănuiţi de către învăţaţi, că nu prea se străduiau să respecte legea, rânduielile Torei, că nu prea se ocupau de creşterea copiilor lor,nu respectau prescripţiile privitoare la puritate şi impuritate şi astfel puteau fi excluşi de la viaţa veşnică.


     Isus a crescut în lumea frământată a Nazaretului şi învăţa meseria tatălui său, purtător de grijă, care respecta cele scrise în Talmud: „tot aşa cum eşti obligat să-ţi hrăneşti fiul, eşti obligat să-l înveţi o meserie manuală” sau „Cine nu-l învaţă pe fiul său o meserie manuală este ca şi când ar face din el un tâlhar.”
Probabil că părinţii lui Isus erau consideraţi de către învăţătorii legii nişte ţărănoi, am-ha-arez, însă Isus este dus de timpuriu la sinagogă de către Iosif unde învaţă să scrie, învaţă religia iudaică. De obicei, dimineţile de sabat erau petrecute de către copiii din Nazaret la sinagogă, care li se păreau nesfârşite pentru că la început nu întelegeau nimic.

     Se vorbea aici limba ebraică, se înalţau rugăciuni către Dumnezeu tot în aceeaşi limbă iar copiii cunoşteau doar limba vorbită acasă cu părinţii lor iar mai târziu învăţau limba aramaică şi uneori limba greacă. Ebraica rămânea limba rezervată sinagogii, de aceea copiii care aparţineau familiilor pioase ajungeau să o cunoască pentru că mergeau la sinagogă de trei ori pe săptămână.


La sinagogă s-a pregătit Isus până la vârsta de treizeci de ani, în apropierea lui Dumnezeu, tot acolo a făcut cunoştinţă cu fariseii, cei care au întemeiat şi au însufleţit sinagogile. Sinagoga era un fel de sală polivalentă: pentru şcoală, rugăciuni, pentru lecturi din Tora în zilele de luni şi joi.
Atunci când recitau din Tora binecuvântarile, copiii se aşezau în rând cântând şi agitând sulurile Legii, străbăteau sinagoga într-un fel de dans care se numeşte Simhat Tora. Aici a învăţat Isus şi ceilalţi copii, să spună amin după fiecare binecuvântare, amen însemnând „adevărat este” sau „aşa să fie”
În timpul în care nu era la sinagogă sau nu lucra alături de tatăl său, ni-l putem închipui pe Isus ca fiind un copil normal care se juca împreună cu copiii din Nazaret.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>