Moara Preacuratei

În tinereţea lui, Simeon se înrolase în multe războaie. Era un om cinstit si credincios, dar nu ştia să citească. Locuia în apropierea Parisului şi avea o moară care era acţionată de vânt. De multe ori avea probleme pentru că atunci când sufla vântul nu avea grâu de măcinat, iar când avea grâu nu sufla vântul pentru a pune în mişcare moara.

La un moment dat ajunsese în pragul falimentului, dacă a doua zi nu plătea 10 talanţi procuratorului era nevoit să părăsească moara.
Era prima zi din luna mai şi el se afla într-o stare de disperare. Avea 20 de saci de grâu pentru măcinat, dar nu avea vântul pentru a mişca moara. Cu banii pe care i-ar fi câştigat ar fi putut plăti datoria sa. Dar vântul nici nu se gândea să bată. „M-am săturat, a exclamat Simeon. Deoarece totul este împotriva mea mă voi întoarce la război. Cît despre moară s-o ia dracu!” Dar cum a rostit aceste cuvinte moara a început să se mişte ca şi cum ar fi avut loc un cutremur. După câteva clipe a apărut în faţa lui un om slab cu o privire duşmănoasă. Simeon îl întreabă cine este iar el răspunde că este diavolul, a venit pentru că a fost chemat. Diavolul îi întreabă pe Simeon ce doreşte, iar el îi spune că vrea să pună moara în mişcare pentru a măcina cei 20 de saci de grâu.
Diavolul îi promite că va face mult mai mult , va aduce grâu de pretutindeni iar în curând va deveni cel mai bogat morar din regat şi scoţând un pergament îi spune că trebuie să semneze contractul prin care se obligă să-i dea în schmb sufletul său.
Simeon îşi dă seama că a căzut în capcana diavolului, dar îşi aduce aminte că dacă nu plăteşte datoria va trebui să plece din nou la război. Se gândeşte puţin şi îl intreabă pe omuleţ cum îl asigură el că este în stare să pună moara în mişcare. Apoi îi propune să macine mai întâi jumătate din saci pentru a semna apoi documentul. Diavolul zâmbeşte dispreţuitor, se apropie de moară şi macină zece saci de grâu. Era deja seară şi diavolul se apropie de Simeon poruncindu-i să semneze.
În acea clipă, Simeon a auzit oameni cântând cântecele închinate Precuratei, pentru că, participau la preocesiunea mariană din luna Mai – închinată Sfintei Feciare Maria. Simeon a văzut statuia Sfintei Fecioare care era dusă de patru bărbaţi. Îşi îndreaptă ochii spre ea, dar în acelaşi timp aude glasul diavolului care îi cerea să-şi îndeplinească promisiunea. Simeon se apropie de Sfânta Fecioară şi o întreabă ce să facă. Diavolul îl ameninţă că răzbunarea sa va fi groaznică dacă nu va semna. Atunci o voce melodioasă îi şopti că a făcut o mare greşeală, dar pentru că nu ştie să scrie să se semneze ca de obicei. Atunci Simeon îşi înmoaie degetul în vasul cu apă sfinţită pe cae îl ţinea un ministrant şi a semnat pergamentul făcând o cruce. Pergamentul a început să ardă şi s-a auzit o explozie. Simeon s-a întors să vadă ce s-a întâmlpat. Din locul unde stătea diavolul se ridica un fum iar el dispăruse. În aceeaşi clipă vântul a început să bată, punând în mişcare moara. Ochii lui Simeon s-au umplut de lacrimi şi căzând în genunchi s-a rugat: „Sfântă Fecioară, eu am vrut să plătesc cu sufletul meu pentru moară, iar Tu m-ai scos din ghiarele diavolului. De acum înainte moara mea se va numi „Moara Preacuratei”.

Referinţe bibliografice: Bruno Ferrero, Bucură-te, Marie: rugăciune către Mama noastră cerească, Editura Surorilor Lauretane,2007

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>