13 Iunie 1917 a doua apariţie a Sfintei Fecioare la Fatima

Pe data de 13 Iunie 1917 are loc a doua apariţie a Sfintei Fecioare Maria la Fatima. De această dată, alături de cei trei copii erau prezenţi câteva zeci de curioşi.

Sfânta Fecioară îşi face apariţia tot printr-o lumină, pe care copiii au numit-o fulger. Ceilalţi care erau prezenţi, au observat o întunecare a luminii soarelui, o dată cu începerea convorbirii dintre Sfânta Fecioară şi Lucia. Alţii au observat că vârful copacului părea a fi îndoit datorită unei greutăţi cu o clipă înainte ca să înceapă convorbirea, iar în timpul acesteia, unii au auzit un murmur ca un zumzet de albină.

LUCIA: Doamnă, ce doriţi de la mine?
SFÂNTA FECIOARĂ: Vreau să veniţi aici în ziua de 13 a lunii următoare, să recitaţi Rozariul în fiecare zi şi să înveţi să citeşti. Pe urmă vă voi spune ce doresc.
Apoi Lucia ceru vindecarea unei persoane bolnave.
SFÂNTA FECIOARĂ: Dacă se converteşte se va vindeca în cursul acestui an.
LUCIA: Aş vrea să vă rog să ne luaţi în Cer.
SFÂNTA FECIOARĂ: Da, pe Iacinta şi pe Francisc îi voi duce acolo curând. Dar tu vei mai rămâne aici un timp. Isus vrea să se sevească de tine pentru a mă face cunoscută şi iubită. El vrea să instaureze în lume devoţiunea către Inima Mea Neprihănită. Celor care o vor îmbrăţişa le promit mântuirea; aceste suflete vor fi iubite de Dumnezeu ca nişte flori trimise de mine pentru a-i împodobi tronul.
LUCIA: Înseamnă că voi rămâne aici singură?
SFÂNTA FECIOARĂ: Nu, fiica mea. Suferi mult? Nu te descuraja. Nu te voi abandona niciodată. Inima mea Neprihănită va fi sprijinul tău şi drumul care te va conduce până la Dumnezeu.
Lucia povesteşte că apoi Sfânta Fecioară a desfăcut mâinile şi le-a transmis reflexia acelei lumini imense. În acea lumină ei s-au văzut ca scufundaţi în Dumnezeu. Iacinta şi Francisc păreau că se află în partea acelei lumini care se ridica la cer, iar ea, Lucia, se afla în acea lumină care se răspândea pe pământ.
Lucia a văzut în faţa palmei mâinii drepte a Sfintei Fecioare o inimă înconjurată de spini care păreau înfipţi în ea. Era Inima Neprihănită a Mariei, rănită de păcatele omenirii, care cerea reparaţie.
Apoi Sfânta Fecioară se ridică deasupra stejarului, fără cel mai mic efort, în direcţia estului, până a dispărut cu totul.

(Cf. Antonio A. Borelli, FATIMA, Mesaj de tragedie sau speranţă?, Luci sull’Est, 2006, 42-44).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>