13 Octombrie 1917 a şasea apariţie a Sfintei Fecioare la Fatima


La Cova da Iria pe data de 13 Octombrie 1917 erau prezenţi peste şaptezeci de mii de oameni din care făceau parte şi preoţi, autorităţi civile, ziarişti şi reporteri veniţi din foarte multe ţări. Era un timp ploios care începuse cu două zile în urmă.

Sfânta Fecioară apăru deasupra stejarului.
LUCIA: Ce doriţi de la mine, Doamnă?
SFÂNTA FECIOARĂ: Vreau să-ţi spun să se construiască aici o capelă în cinstea mea, pentru că eu sunt Regina Rozariului, şi că va trebui să continuaţi să spuneţi Rozariul zilnic. Războiul e pe sfârşite şi militarii se vor întoarce curând la casele lor.
LUCIA: Aveam multe lucruri să vă cer: să vindecaţi câţiva bolnavi şi să convertiţi câţiva păcătoşi…….
SFÂNTA FECIOARĂ: „Pe unii da, pe alţii, nu. Ei trebuie să se îndrepte, să ceară iertare pentru păcatele lor. Şi luând o înfăţişare mai tristă: Să nu-l mai supere pe Dumnezeu, Domnul nostru care este deja foarte insultat”.
Apoi, deschizând mâinile, Sfânta Fecioară le făcu să se reflecte spre soare şi în timp ce ea se înălţa, reflexia propriei sale lumini continua să se proiecteze asupra soarelui.
Atunci, Lucia strigă: Priviţi soarele!
După ce Sfânta Fecioară a dispărut, cei trei vizionari au asistat la trei scene succesive: alături de soare a apărut Sfântul Iosif cu Pruncul Isus, şi Fecioara Rozariului – era Sfânta Familie, apoi urmă viziunea Fecioarei Îndurerate şi a Domnului nostru copleşit de durere pe drumul Calvarului. Isus făcu semnul Crucii pentru a binecuvânta poporul. Apoi intr-o viziune glorioasă, apăru Sfânta Fecioara a Carmelului, încoronată Regină a cerului şi a pământului, purtând în braţe pe Pruncul Isus.
În timp ce aceste imagini se succedau prin faţa ochilor vizionarilor, mulţimea de faţă a asistat la miracolul soarelui.
În momentul în care Lucia a strigat „priviţi soarele”, norii s-au întredeschis descoperind soarele asemenea unui disc de argint. Acesta strălucea cu o intensitate nemaivăzută vreodată, dar fără să-i orbească pe privitori.. Apoi imensa sferă începu să „danseze”. Soarele se învârtea cu repeziciune
La un moment dat se opri,apoi începu să se rotească în jurul axei sale cu o viteză ameţitoare. După ce marginile discului s-au înroşit, a început să alunece pe cer, ca un vârtej răspândind mănunchiuri roşii de flăcări. Această lumină se reflecta pe pământ, pe arbori şi pe tufişuri, pe feţele oamenilor şi pe veşmintele lor, luând tonalităţi strălucitoare de diferite culori. Globul de foc fu cuprins apoi de tremurături şi de zguduituri şi păru că se repede în zigzag spre mulţimea aflată la Cova da Iria. Totul a durat zece minute. La sfârşit, soarele ajunse tot în zigzag în locul de unde se aruncase din înălţime, reluându-şi înfăţişarea liniştită şi strălucirea din toate zilele.

Oamenii au costatat că hainele li se uscaseră dintr-o dată. Miracolul soarelui a fost observat de numeroşi alţi martori aflaţi până la o rază de patruzeci de kilometri de locul apariţiilor.
Astfel s-a încheiat ciclul apariţiilor Sfintei Fecioare Maria, la Fatima.

(Cf. Antonio A. Borelli, FATIMA, Mesaj de tragedie sau speranţă?, Luci sull’Est, 2006, 42-44).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>