Cine arată mai bine: Catherine sau Pippa, Prinţul William sau Prinţul Harry?

Sub acest titlu am citit un articol într-o renumită revistă. Cine arată mai bine? Dacă ar trebui să răspund eu la această întrebare aş răspunde cu siguranţă: toţi. Toţi patru sunt tineri şi frumoşi.
Întrebarea care apare este: “Contează cum arată o persoană?”

Fiecare om are trupul cu care a fost înzestrat de către Dumnezeu si de cele mai multe ori nu depinde de noi felul în care arătăm: dacă avem ochii albaştri sau verzi, dacă suntem mai înalţi sau mai scunzi, mai slabi sau mai plinuţi. Desigur fiecare poate “lucra” asupra trupului său atât cât are în vedere şi păstrarea sănătăţii, respectând anumite limite în consumul alimentelor , în practicarea sportului ş.a.m.d, fără a face din acest lucru preocuparea principală a vieţii sale.
Da, este frumos să admirăm frumuseţea trupului unui om dar primordiale sunt calitatile sale morale: bunătatea, blândeţea, stăpânirea de sine, răbdarea, dreptatea, cumpătarea, generozitatea, calităţi care înfrumuseţează trupul. Acestea se dobândesc prin educaţie şi perfecţionare spirituală, iar în viaţa spirituală totul porneşte de la cunoaşterea de sine, apoi totul este voinţă şi străduinţă.
Se spune că erau odată trei prieteni. Unul dintre ei se numea Petru şi era foarte înalt încât putea să poarte hainele tatălui său. Al doilea se numea Marius şi era gras, iar al treilea se numea George şi era foarte scund.
Când cei trei prieteni treceau prin cartierul lor toţi ceilalţi băieţi pufneau în râs şi spuneau tot felul de bancuri la adresa lor. Alteori strigau după ei luându-i în râs: “Hei, prăjină, ce mai faci?”, “Ai chiulit azi, butoiaşule?”, “Aa! Purece invizibil, pe unde umbli? Nu te mai vedem de un timp!”
Cei trei prieteni se forţau tot timpul să zâmbească , mascând astfel durerea din sufletele lor. Aproape că deveniseră stresaţi de modul în care arătau, astfel încât, Petru mergea aplecat, ca să nu mai pară atât de înalt, Marius se freca de pereţi ca să pară mai slab, iar George mergea pe vârfuri ca să pară ceva mai înalt. Dar ceilalţi îi luau şi mai tare în râs strigând după ei: “Te doare coloana vertebrală, girafă?”, “Ţi-e frică să respiri, grasule?”, “Practici dansul clasic, microbule?”
Într-o zi, primarul oraşului dădu ordin să se sune alarma. Toţi locuitorii s-au adunat în grabă în faţa primăriei. În balconul primăriei alături de primar erau Codruţ Brad, pădurarul, şi soţia sa, Bianca. Amândoi erau foarte supăraţi şi plângeau.
Primarul luă cuvântul, spunând: “Ascultaţi! Cu toţii o cunoaşteţi pe Mădălina, fiica acestor oameni în vârstă. În timp ce ei erau la lucru a venit un “strigoi” şi a furat-o. Acesta îi poate face mult rău fetei, de aceea avem rugămintea să vă oferiţi pentru a salva viaţa acestei tinere”!
Dar cei de faţă au început să ridice din umeri: bărbaţii spuneau că nu au timp, femeile că au atâtea de făcut……
Atunci Petru, Marius şi George au strigat în cor: “Mergem, noi!”
Cei trei au plecat imediat, cu barca pusă la dispoziţie de primar. La început totul mergea bine: cerul era senin, apa liniştită, iar păsărelele cântau foarte frumos. Dar nu după mult timp, cerul se întunecă, apa se tulbură, păsărelele nu mai cântau, totul era roşu.
Cei trei s-au cam înspăimântat şi înaintau unul după altul după ce au coborât din barcă.
În mijlocul insulei au văzut casa strigoiului care avea în loc de acoperiş tentacole vii, în locul geamurilor erau pânze de păianjeni otrăvitori, iar uşa era păzită de vipere.
Din casă se auzeau ţipetele Mădălinei: “Ajutor, salvaţi-mă! Strigoiul a plecat să adune urzici. Ajutaţi-mă!”
Cei trei se întrebau speriaţi cum să o salveze, se gândeau ca există poate vreo formulă magică. Au încercat toate cuvintele magice pe care le cunoşteau: “Abracadabra, Sesam deschide-te, Sim Sala, Bim, Bim,Bum,Bam…….”. Dar fără efect.
Păianjeni uriaşi se instalară pe poziţii, iar viperele şuierau cu limba despicată.
Piticul George spune la un moment dat: “Ar trebui să dăm foc acestui bordei şi astfel lighioanele acestea vor fugi!”
Petru şi Marius au adus imediat lemne pe care le-au aranjat aproape de fereastre şi de uşă, iar George aprinde focul cu un chibrit. Păianjenii şi viperele au dispărut imediat, iar cei trei au alergat repede să o elibereze pe Mădălina, apoi s-au îndreptat spre barcă.
Strigoiul care aduna urzici a simţit imediat fumul şi a pornit urlând spre casă. Era prea târziu. Fugarii ajunseseră deja la barcă.
Strigoiul luă oala cu apă clocotită, incălecă pe mătura fermecată şi porni după ei. Băieţii ridicau ancora şi trebuiau să plece. Atunci strigoiul aruncă mătura şi coada acesteia făcu o gaură în barcă. Piticul George se înşurubă repede în gaura de pe fundul bărcii, astfel încât nu pătrundea nici o picătură de apă. Barca începu să înainteze, dar strigoiul aruncă apa clocotită şi se ridică un nor de aburi încât nu mai vedeau calea de întoarcere. Atunci Petru lunganul, se urcă în vârful catargului şi întinzându-şi gâtul reuşea să-I dirijeze pe prietenii săi. Strigoiul nu se dă totuşi bătut şi îşi întinse părul în vânt ca pânza bărcii să nu mai primească nici o suflare. Dar Marius îşi umflă plămânii şi suflă în vele mai puternic decât vântul. Peste puţin timp cei trei preieteni împreună cu fata pădurarului au ajuns în oraş.
Din acea zi, cei trei prieteni deveniră eroii oraşului, fiind foarte apreciaţi pentru faptele lor.
Mulţi copii şi tineri devin victime nevinovate ale răstunării valorilor în societate. Dar cine se cunoaste pe sine, cunoscându-şi valoarea este departe de a cădea într-o astfel de capcană.
Apare acum necesitatea unei alte întrebări: “Ce fel de oameni sunt Catherine sau Pippa, Prinţul William sau Prinţul Harry?”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>