Unde se poate găsi fericirea?

Fiecare om doreşte să fie fericit, de aceea caută mereu fericirea. Fiecare o caută însă în mod diferit, în funcţie de educaţia pe care a primit-o.
Fericirea este armonia dintre ceea ce gândeşti, ceea ce spui şi ceea ce faci”, a spus Mahatma Gandhi. Cu alte cuvinte fiecare om are calea sa spre fericire. De aceea sunt foarte multe moduri de a căuta fericirea.
Giambattista Torri îşi pusese în minte să găsească cu orice preţ fericirea. Dacă era întrebat în copilărie ce se va face când va fi mare, răspundea: “voi deveni un bun fotbalist sau un mare cântăreţ sau un actor renumit, pentru că aceste profesii îl fac pe om cu adevărat fericit.

Când a devenit mare Giambattista a considerat că pentru a fi fericit trebuia să fie bogat, să aibă mulţi bani. De aceea intră în lumea afacerilor şi muncind zi de zi, de dimineaţă până noaptea târziu, reuşi să devină un om foarte bogat. Toţi îl strigau “Şeful”, dar nu era deloc fericit. Era tot timpul terorizat de gândul că va da faliment, că va pierde toţi banii.
S-a gândit apoi, că fericirea constă în a face multe călătorii, de aceea începu să colinde lumea în lung şi în lat. Înconjură lumea de 36 de ori, dar la sfârşit era oboist plictisit, nicidecum fericit.
Apoi se gândi că va găsi fericirea dacă va deveni scriitor. Începu să scrie romane de mii de pagini. În câţiva ani cărţile lui se vindeau în toată lumea şi deveni celebru. Dar se simţea singur şi dezamăgit. Oamenii citeau cărţile sale dar nimănui nu-i păsa de existenţa lui. “Viaţa nu are nici un sens. Fericirea nu există!” îşi zise Giambattista. Se hotărî să-şi pună capăt zilelor: să se arunce în faţa trenului.
Hotărât porni spre gară. Când a ajuns acolo, tocmai sosise un tren cu navetişti. Stătea pe peron privind cum coboară lumea. La un moment dat trecu pe lângă el o tânără femeie cu un copil foarte vioi în braţe.Un muncitor cu o geantă uzată coborî din tren şi cum văzu femeia cu copilul în braţe se îndreptă spre ea. Copilul îi sări în braţe şi toţi trei se îmbrăţişară cu o bucurie aşa de mare că o picătură ajunse şi în inima lui Giambattista. S-au urcat apoi într-o maşină veche şi mică ce porni tuşind pe stradă.
Şi aşa Giambattista Torri descoperi că fericirea există. Necazul era pentru el, că o căuţa întotdeauna acolo unde nu era.

Referinţe bibliografice: Povestiri, Bruno Ferrero, Elle Di Ci, 1989.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>