Ce fel de om doresc să fiu – Smerenia sau umilinţa

Sufletul uman are multe calităţi. Una dintre aceste calităţi este virtutea smereniei sau umilinţa.
Smerenia sau umilinţa este virtutea prin care omul îşi recunoaşte defectele şi consideră că tot ce este bun este darul lui Dumnezeu. Această virtute este opusă mândriei. Ea nu ne împiedică să privim şi să admirăm lucrurile frumoase pe care Dumnezeu le-a pus în noi, în jurul nostru şi în semenii noştri. Ea nu este sinonimă cu slăbiciunea, cu laşitatea, cu lipsa de curaj, cu pierderea coloanei vertebrale.

Prin virtutea smereniei sau a umilinţei omul recunoaşte că este păcătos ca Petru, care a declarat: “Doamne, pleacă de la mine, căci om păcătos sunt eu” (Lc 17, 18) şi îl urmează pe Isus.
Prin virtutea smereniei sau a umilinţei omul nu-şi revendică meritele ci recunoaşte că este ajutat în toate de către Dumnezeu.

Prin virtutea smereniei sau a umilinţei omul nu caută să iasă în evidenţă, este modest.
Prin virtutea smereniei sau a umilinţei omul recunoaşte că este dependent de Dumnezeu care “stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har” (1Pt 5,5).
Smerenia sau umilinţa îl ajută pe om să fie harnic şi să aibă cumpătarea sufletului şi a trupului în ceea ce priveşte lucrurile materiale.
Smerenia sau umilinţa dezvoltă calităţile modestiei, blândeţii şi ale curăţiei.
Isus este exemplu de umilinţă prin toată viaţa sa: se naşte intr-un grajd la Betleem, trăieşte umil învătând poporul, se jertfeşte pentru mântuirea oamenilor, este ascultător faţă de Tatăl ceresc, moare prin crucificare – pedeapsă rezervată tâlharilor.
Pentru a-i învăţa pe ascultătorii săi ce înseamnă umilinţa, Isus spune celor care căutatu tot timpul să se aşeze pe locurile din faţă următoarea parabolă: „Când eşti invitat de cineva la nuntă, nu lua loc în capul mesei, ca nu cumva să fie invitat de el cineva mai cu vază decât tine şi să vină cel ce te-a invitat şi pe tine şi pe el şi să-ţi zică: Lasă-i lui locul! Te-ai duce atunci ruşinat să iei locul cel din urmă. Dimpotrivă, când eşti invitat, ia şi te aşează la cel din urmă, ca atunci când va veni cel ce te-a invitat, să-ţi zică: Prietene, urcă mai sus. Atunci va fi pentru tine o cinste în faţa tuturor comesilor tăi. Căci orine se înalţă va fi umilit, iar cine se umileşte va fi înălţat” (Lc 14, 7-11).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>