Ce fel de om doresc să fiu – Desfrâul

Ce fel de om doresc să fiu

Desfrâul sau necurăţia constă în folosirea dezordonată a sexualităţii şi este viciul prin care omul îşi face din propriul trup un idol căruia îi aduce cult exclusiv.
Sexualitatea umană în sine este bună dacă este trăită conform legilor naturale lăsate de Dumnezeu. Ea este un dar al lui Dumnezeu şi un bun necesar pentru fiecare persoană. Ea trebuie stăpânită şi orânduită spre scopul ei: zămislirea şi naşterea copiilor, prin trăirea responsabilă a iubirii dintre soţi. Familia este singura justificare a relaţiilor sexuale: părinţii fiind colaboratorii lui Dumnezeu în transmiterea vieţii pe pământ.

Un om care nu se îngrijeşte să-şi păstreze puritatea imaginaţiei, a fanteziei, a memoriei şi a gândurilor şi se lasă sedus de comoditate poate ajunge la necurăţie.
Scriitorul francez, Julien Green , scria: „Dacă vrei să te converteşti nu este nevoie să mergi în biserici. E de ajuns să mergi în aşa zisele locuri de plăcere. Eu nu le cunosc decât pe cele din Paris. Vă spun: nu e nimeni mai trist pe lume”.

Desfâul este condamnat categoric de Dumnezeu şi are cele mai distrugătoare urmări: boli trupeşti şi sufleteşti, dezechilibru psihic, pierderea treptată a credinţei şi a purităţii şi este ca un foc prin care nimeni nu trece fără să se ardă.

Păcatul necurăţiei intră în viaţa omului şi lasă urmări adânci şi periculoase prin: citirea cărţilor şi revistelor imorale, prin vizionarea filmelor pornografice, prin dansuri indecente, prin prietenii şi fapte periculoase, prin cântece si vorbe indecente, prin curiozitatea bolnăvicioasă de a experimenta plăcerile sezuale.

Remedii împotriva necurăţiei: practicarea iubirii creştine, rugăciunea, postul, mortificarea, participarea deasă la Sfintele Sacramente, mai ales la Sacramentul Reconcilierii şi al Euharistiei; lectura Sfintei Scripturi şi a cărţilor bune; igiena sufletească prin evitarea lenei, a lecturilor şi filmelor imorale; cumpătarea, prudenţa şi autocenzurarea fanteziei şi a prieteniilor periculoase care dăunează propriei purităţi interioare; disciplina trupului şi a sufletului atât în hrană cât şi în băutură, precum şi decenţa în îmbrăcăminte.

Referinţe bibliografice: Pr. Claudiu Dumea, Viciile capitale, Editura Sapientia, Iaşi, 2003.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>