Ce fel de om doresc să fiu – Castitatea sau curăţia

Ce fel de om doresc să fiu

Castitatea sau curăţia este virtutea prin care omul domină şi controlează dorinţa sexuală. Castitatea este trăită prin feciorie înainte de căsătorie, iar după căsătorie printr-o viaţă conjugală morală ce respectă trupul şi viaţa.
În tradiţia creştină s-a afirmat că numai cu forţele proprii, un om nu poate să-şi păstreze şi să-şi cultive curăţia. Este necesară colaborarea cu Dumnezeu şi cu harul său.

Castitatea este un ideal sublim pe care creştinismul îl propune nu unei elite de eroi, ci tuturor, căci cu ajutorul lui Dumnezeu, toţi pot să devină eroi, să se cucerească pe ei înşişi. Dar cei care doresc să devină eroi în acest sens, trebuie să creadă în victorie. Cine porneşte la război fără a crede că sigur îl câştigă, sigur îl pierde.

Într-o carte dedicată tineretului, scriitorul american Gerald Kelly spunea că ceea ce îl face pe om să capituleze în viaţa de castitate este neîncrederea în victorie, descurajarea. Mai întâî descurajarea vine din nenumăratele statistici făcute în rândul tinerilor şi a celor căsătoriţi. Rezutatul acestora este deprimant pentru orice om, pentru că toţi sunt stăpâniţi de viciul necurăţiei. Aceste sondaje dovedesc că în lume este multă imoralitate. Dar aceste investigaţii nu trebuie să slăbească idealul curăţiei. Orice preot care stă în confesional poate să spună, fără a divulga secretul spovezii, că există un număr de persoane care duc o viaţă castă în mijlocul tentaţiilor violente. Dar acestor persoane nu li se face publicitate şi nici nu sunt întrebate la sondaje.

Al doilea motiv care îl conduce pe om la descurajare în lupta sa pentru o viaţă castă este propaganda modernă făcută pe toate căile şi care susţine că este imposibil să fii cast. Aceasta este propaganda care îl consideră pe om un simplu animal.

Se spune de multe ori în numele ştiinţei: “castitatea este împotriva naturii, instinctual sexual este glasul naturii, trebuie să i te supui, altfel crăpi”. Glasul cărei naturi? Glasul naturii pentru om este glasul naturii pe care i-a dat-o Dumnezeu, iar natura omului este cu totul diferită de cea a lui Grivei din curte. Specificul naturii umane este de a şti să-şi stăpânească instinctele şi de a nu se lăsa condus orbeşte de ele. Si dacă totuşi cineva se îmbolnăveşte psihic, acest lucru nu se datorează disciplinei pe care şi-a impus-o, ci altor cauze, în special a frământărilor şi tensiunilor interioare provenind din faptul că nu s-a hotărât cu toată inima să practice castitatea, umblă cu jumătăţi de măsură, caută să evite faptele de necurăţie, dar nu şi gândurile şi dorinţele ruşinoase, sau se expune în mod voit impulsurilor erotice din afară, prietenii, priviri imprudente. Aici este explicaţia dezechilibrului psihic ce poate surveni.

În cartea amintită, Gerald Kelly, aduce numeroase mărturii ale adevăraţilor oameni de ştiinţă care demonstrează că viciul necurăţiei, nu castitatea duce la îmbolnăvire. El arată că există un document semnat de 370 de medici în care se spune: “Nu există nici o dovadă că înfrânarea, castitatea, ar fi incompatibilă cu o deplină sănătate fizică, mintală şi morală; castitatea este unica siguranţă a unei depline sănătăţi în afară de căsătorie”.

Ce face un om care a căzut, se mai poate reabilita? Da, cu siguranţă. O luptă sau mai multe pierdute nu înseamnă un război pierdut. Este nevoie de voinţă şi un efort plin de voie bună, de seninătate. În acelaşi timp se cere multă înţelepciune, multă prudenţă în evitarea ocaziilor şi a pericolelor. O mamă nu-şi lasă copilul pe marginea prăpastiei, chiar dacă este un copil cuminte. La fel, şi floarea preţioasă a castităţii se cultivă departe de pericole: de filme, cărţi, imagini murdare, se împrejmuieşte cu cu un gard de rugăciune, viaţă sacramental intensă, iar pământul în care creşte este o viaţă activă, harnică, unde lenea nu-şi găseşte locul.

Un mare ajutor îl poate primi cel care doreşte să traiască în curăţie din partea Sfintei Fecioare Maria, pe care poate să o cheme în ajutor, în momentele de ispită.

Referinţe bibliografice: Pr. Claudiu Dumea, Viciile capitale, Editura Sapientia, Iaşi, 2003.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>