Ce fel de om doresc să fiu – Lenea-i cucoană mare

Ce fel de om doresc să fiu

Cu toţii ştim că în lume există ţări care sunt bogate în resurse naturale şi ţări care sunt mai puţin bogate în resurse naturale.
Apare acum necesitatea unei întrebări: „De ce unele popoare care trăiesc în ţări bogate, cu resurse naturale, îşi duc viaţa în sărăcie, iar alte popoare din ţări care nu au bogăţii naturale trăiesc în prosperitate?………..Eh!

Se spune că intr-o anumită perioadă de timp, olandezii au găsit o metodă foarte bună de a-i tranforma pe cei leneşi în oameni harnici. Îi închideau în celule în care intra apa. Apoi li se dădea o pompă manuală. Leneşii trebuiau să scoată apa afară cu această pompă pentru ca să nu se înece. Iar renumitul rabin Hillel avea printre elevii săi unul căruia nu îi plăcea munca, dar care se plângea mereu că este obosit din cauza efortului depus. Rabi Hillel şi-a propus să-l ajute pentru a ieşi din acea stare de trândăvie, de aceea îl invită într-o zi să facă o plimbare împreună. Rabinul îl conduce pe tânărul său discipol afară din Ierusalim, pe Valea Himonului sau Valea Gheenei, acolo unde se aruncă gunoaile şi unde şi astăzi se simte un miros insuportabil. Când ajung la mlaştina urât mirositoare rabinul îşi lasă toiagul jos şi îi propune tânărului să facă un popas pentru că drumul a fost obositor. Tânărul îl priveşte mirat şi îi zice:
-Cum, chiar lângă balta asta puturoasă vrei să ne odihnim? Nu simţi ce duhoare insuportabilă iese din mocirla asta?
Rabi răspunde:
-Ai dreptate, fiule. Mocirla aceasta este ca sufletul unui trândav. Cine poate sta în apropierea ei?
Apoi rabinul Hillel îl conduce pe tânăr la un ogor pustiu, unde creşteau numai spini şi pălămidă. Se opreşte şi îi spune tânărului:
-Vezi acest ogor? Este un pământ bun, dar care nu produce nimic folositor, fiindcă a fost abandonat şi nu se face nimic pentru el. Şi ce altceva mişună printre bălării decât şopârle şi şerpi? Nu acest lucru se întâmplă şi în viaţa celor trândavi?
Nemulţumit tânărul îl întreabă:
-Învăţătorule, de ce mă porţi în aceste locuri pustii şi triste?
Rabi Hillel îi răspunde:
-Până acum ori de câte ori ţi-am reproşat trândăvia, nu m-ai ascultat. Trebuia să înveţi de la natură. Mocirla respingătoare ţi-a arătat cum arată sufletul leneşului, iar ogorul acoperit de bălării ţi-a arătat ce produce o viaţă de trândăvie.

Lenea este un păcat capital şi este înclinaţia spre comoditate a unui om la care nu-i place, nu doreşte, nu vrea să muncească. Ea poate fi asemănată cu rugina sufletului, fiind astfel mama tuturor viciilor şi duce la negarea personalităţii.

Dintre toate viciile, Sfânta Scriptură descrie cel mai bine lenea: „Până când vei sta culcat, leneşule? Când te vei scula din somnul tău? Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mâinile ca să dormi!” (Prov 6, 9-10).

„Am trecut pe lângă ogorul unui leneş şi pe lângă via unui om fără minte. Şi era numai spini, acoperit de mărăcini şi zidul de piatră era prăbuşit. M-am uitat bine şi cu luare aminte şi am tras învăţătură din ce am văzut: – Să mai dorm puţin, să mai aţipesc puţin, să mai încrucişez mâinile puţin ca să mă odihnesc. Şi sărăcia vine peste tine pe neaşteptate, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat” (Prov 24, 30-34).
„După cum se învârte uşa pe ţâţânele ei, aşa se învârte leneşul în patul lui. Leneşul îşi vâră mâna în blid şi-i vine greu să o ducă iarăşi la gură” (Prov 26, 14-15).

În Noul Testament, Isus, spune parabola talanţilor, prin care îl îndeamnă pe om să fie harnic, să folosească bine „talanţii” primiţi de la Dumnezeu.
Sfântul Paul adresează cuvinte dure celor care sunt leneşi: „Cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>