Ce fel de om doresc să fiu-Avariţia

Ce fel de om doresc sa fiu

Una dintre cele mai edificatoare opere din literatura noastră care scoate în evidenţă avariţia este nuvela „ Hagi Tudose” scrisă de Barbu Delavrancea. Hagi Tudose moare numărându-şi banii după ce a dus o viaţă plină de lipsuri.

http://www.lecturirecenzate.ro/2010/09/28/hagi-tudose/

http://youtu.be/ZPfYB8tEUpY

http://youtu.be/mk7_GoTwk60

http://youtu.be/YD–d332Vqw

Din literatura universală trebuie amintită celebra operă „Avarul” de Moliere.

Avariţia sau zgârcenia este viciul care constă în ataşarea dezordonată de bunurile pământeşti. Dezordinea constă în felul în care se obţin bunurile, precum şi în modul de a folosi aceste bunuri. Avariţia este un viciu cu care nimeni nu se laudă, ceea ce nu se întâmplă cu celelalte vicii – nu se laudă nimeni că este zgârcit, dar se laudă că trăieşte în desfrâu, că este un om mândru, că bea sau mănâncă mult ş.a.m.d.

Avarul este un om care este de două ori nefericit: o dată pentru că ar dori să aibă cât mai mulţi bani şi nu-i are, iar a doua oară trăieşte mereu cu teama că ar putea să piardă banii pe care îi are.

Avarul este un ascet, pentru că el se supune privaţiunilor şi renunţărilor de tot felul. Un astfel de om îşi refuză cele mai legitime plăceri ale vieţii ca să nu mai cheltuiască bani sau ca să mai adauge ceva la banii pe care îi are. Acest om suferă şi atunci când îi vede pe alţii cheltuind, acuzându-i că sunt risipitori.

Isus, Fiul lui Dumnezeu, a fost vândut de către Iuda, patronul tuturor avarilor. Iuda a suferit mult atunci când a văzut cum prostituata îi spăla piciorele lui Isus cu un parfum foarte scump. Scandalizat Iuda a spus: „Ce înseamnă risipa aceasta? S-ar fi putut vinde parfumul cu trei sute de dinari – salariul mediu pe un an al unui muncitor la vremea aceea-care să fie daţi la săraci”. Dar nu îl interesau foarte mult săracii. Era reacţia avarului din el.

Isus îi învaţă pe cei care îl ascultau: „Nu vă strângeţi comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii, ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina, şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură” (Mt 6, 19-20).

„Avarul moare de foame azi, de frică să nu moară de foame mâine!” (Sf. Bernard de Clairvaux)
„Cunosc un bătrân cu mulţi bani, dar avar; atât de avar încât îşi pune bancnotele pe oglindă ca să-şi vadă capitalul dublu. Şi zice: „Banii pe care îi văd în oglindă vreau să-i dau de pomană, iar pe ceilalţi trebuie să-i păstrez eu pentru că e nevoie să fim prevăzători. Şi pe ăştia, ultimii, îi închid seif”. (Trillussa)
„Unui om bogat îi rodi bine câmpul. Atunci el cugetă în sinea lui: Ce mă fac, deoarece nu am unde să adun recolta? Apoi îşi zise: Voi face astfel: voi dărâma grânarele ce le am şi voi clădi altele, mai încăpătoare, iar acolo voi aduna tot grâul şi bunurile mele. După aceea îmi voi zice: ţi-ai pus bunuri destule în rezervă, pe mulţi ani. Odihneşte-te, mănâncă, bea şi te desfată. Dar Dumnezeu îI zise: Nebunule ce eşti! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere sufletul tău. Cui va rămâne ceea ce ai agonisit? Aşa se întâmplă cu acela care adună comori, dar nu este bogat în faţa lui Dumnezeu”(Lc 12, 16-21).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>