Binele dizolvă răul

     “Binele este realitatea spre care tind toate lucrurile” – Aristotel

     “Întotdeauna fă binele. Aceasta va mulţumi pe câţiva şi va surprinde pe restul” – Mark Twain

     „Este mult mai uşor să faci rău decît bine. A face bine, de cele mai multe ori presupune a da ceva, a oferi ceva pe care vrei să-l păstrezi, a accepta o frustrare în numele ideii de bine pentru altul, din considerente morale însuşite printr-o educatie pe care trebuia ca mai întâi s-o fi primit sau să te naşti cu aceste comandamente în „sânge”. A face rău înseamnă a asculta de ego-ul dominant asupra cenzurii morale, a da curs unei pulsiuni instinctive, a obţine o satisfacţie egoistă, o plăcere de ordin primar. Am cunoscut oameni, unii chiar inteligenţi şi cu instrucţie intelectuală acceptabilă care, aflaţi în funcţii de comandă a unor colective de oameni, îşi hrăneau orgoliul şi îşi procurau o satisfacţie diabolică din suferinţa şi umilirea subalternilor. Aceşti oameni îşi savurează plăcerea din răul pe care îl provoacă altor semeni. Prin urmare, a face bine înseamnă a te abţine să faci rău. A face rău presupune să dai curs imediat instinctelor ancestrale. O conduită morală implică un control raţional. Controlul raţional al gândirii este exercitat de către lobul frontal”. – Dumitru Constantin Dulcan

     Omul trăieşte pe pământ cunoscând binele şi răul. Morala creştină ne învaţă să facem binele şi să fugim de rău, să nu răspundem la rău cu rău, ci cu bine. Astfel „cantitativ” binele va creşte iar răul se va micşora. Dacă ne vom strădui mai mult să facem binele, puţin câte puţin răul se va dizolva.

     Isus spune „Parabola Neghinei”:
„Împărătia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat sămânţă bună în ogorul său. Dar pe când oamenii dormeau, a venit duşmanul lui, a semănat neghină prin grâu şi a plecat. Când a răsărit grâul şi a dat rod, atunci s-a văzut şi neghina. Venind servitorii stăpânului, i-au spus: «Stăpâne, oare n-ai semănat sămânţă bună în ogorul tău? De ce are, deci, neghină?» El le-a spus: «Un om duşmănos a făcut aceasta». Servitorii i-au spus: «Vrei să mergem ca să o smulgem?» Dar el le-a zis: «Nu, ca nu cumva, smulgând neghina, să scoateţi din rădăcină şi grâul. Lăsaţi să crească împreună până la seceris. În timpul secerisului voi spune secerătorilor: smulgeţi mai întâi neghina, legaţi-o în snopi ca să fie arsă, iar grâul adunaţi-l în grânarul meu»” (Mt. 13,24-30).

     Isus spune parabola neghinei scoţând în evidenţă:
– că răul este simbolilazat prin neghină iar binele prin spicele de grâu.
– că viaţa omului este o luptă continuă între bine şi rău.
– că în timp mai îndelungat răul (neghina) se poate transforma în bine deşi practic nu vom vedea niciodată că neghina se transformă în grâu.
– că Dumnezeu (Stăpânul) îi lasă timp omului să se educe, să se schimbe, pentru a se transforma din cel care face rău (neghină) în omul care face bine (grâu).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>