Ce este viaţa

Una dintre marile întrebări ale omului este următoarea: Ce este viaţa? Răspunsul l-au dat sfinţii, filozofii, poeţii, oamenii de ştiinţă şi Isus.

Viaţa înseamnă a transforma continuu în lumină tot ce suntem” (Nietzsche).

„A trăi înseamnă a lupta” (Seneca).

„Cum este viaţa, cum cată ea să fie?
………………………………………………….
O sărmană frunză pe oceanu-n spume”… (Eminescu).

Viaţa este un continuu acum până în clipa ultimului expir.
Viaţa este experienţa terestră a Spiritului. Este trecerea prin substanţă a Spiritului etern pentru a învăţa să-i depăşescă inerentele ei limitări. În acest sens, viaţa ne apare ca o ucenicie a Spiritului la şcoala lumii concrete.

Prin om, viaţa este forma prin care Universul se exprimă în cuvinte. Prin viaţă s-a întrerupt tăcerea minerală şi s-a animat Universul.

Viaţa este o formă de existenţă raţională, inteligentă a materiei. Este ceea ce numim Dumnezeu, pentru că este singura Sursă de emanaţie a raţiunii în Univers.

Viaţa este prin esenţă comunicare activă, nu pasivă, deoarece, ca biosistem deschis, are nevoie de o permanentă comunicare cu mediul, ca sursă de energie, de substanţă şi de informaţie. Pentru îndeplinirea funcţiilor metabolice şi de perpetuare, este de asemenea nevoie de o comunicare permanentă la nivel intracelular, extracelular, între membrii aceleiaşi specii, ca şi între specii.

Viaţa este un miracol atât la nivel microscopic, cum ar fi cel al bacteriilor şi al virusurilor, cât şi la nivel macroscopic, luând ca exemplu organismele pluricelulare. Un alt exemplu poate fi edificator. Se apreciază că într-o celulă din organismul nostru se petrec circa 100.000 de reacţii pe secundă. La miliardele de celule existente în structura noastră, este uşor de înţeles ce univers uriaş de reacţii trebuie să fie sincronizate, ordonate, amorsate sau inhibate pentru ca o fiinţă de complexitatea organismului uman să fie în permanenţă funcţională. Să adăugăm apoi că toată această extraordinar de complexă „uzină” lucrează în afara oricărei intervenţii conştiente. Cine o dirijează? Sistemul nostru nervos vegetativ – ne răspunde stiinţa. Dar în primele 3 minute după expierea unui om, toate celulele noastre nervoase sunt încă funcţionale. Ce lipseşte ca viaţa să poată continua? Materia, substanţa din care suntem „fabricaţi” este încă acolo, cu integritatea anatomică păstrată, doar că viaţa lipseşte. Şi aşa ajungem la concluzia că viaţa este „ceva” pus în materie. Când nu ne vom mai război cu acest „ceva”, când vom încheia o pace definitivă, atunci viaţa noastră va fi împlinită.
De ce nu vedem cu uşurinţă acest „ceva”? Pentru că nu avem decât o dovadă indirectă a existenţei sale, locul său fiind în altă dimensiune decât aceea care este accesibilă simţurilor noastre. Despre acestă dimensiune vorbesc marile religii, marii meştri spirituali şi, mai nou, fizica cuantică. În naivitatea noastră, cultivată de ştiinţele secolului al XIX-lea, reducem existenţa lumii la universul solid, accesibil simţurilor noastre. Ştim însă bine acum că ceea ce nu se vede nu înseamnă că nu există….” („Către noi înşine”- Dumitru Constantin Dulcan).

Isus ne spune: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14,6), şi tot Isus ne spune: „Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în mine nu va muri în veci” (Ioan 11, 25).

În concluzie, viaţa omului este un miracol, un mister. Ea este sacră, pentru că Dumnezeu este Creatorul, numai El, Dumnezeu este Stăpânul şi Proprietarul, omul fiind administratorul vieţii pe care a primit-o în dar. Omul este chemat de Dumnezeu la transmiterea vieţii biologice şi la promovarea vieţii supranaturale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>