Ce este omul?

        Auzim deseori întrebarea: Ce este omul?
Dacă fiecare se analizează pe sine ajunge la concluzia că el, omul, are un trup cu care experimentează diferite senzaţii corporale. El, omul nu este trupul său deşi face diverse exprienţe cu trupul său. Atât trupul cât şi mintea omului nu sunt decât nişte instrumente. Eul omului este ceva mai presus decăt trupul şi mintea sa. Eul nu poate fi de exemplu obosit, obosit este trupul, iar a spune „sunt obosit” este oarecum impropriu pentru că obosit este trupul care transmite eului o stare de oboseală. Omul nu trebuie să se identifice deci cu propriul său trup. Se spune că dacă cineva are febră, pentru o vindecare rapidă, este mai bine să spună „am gripă” decât „sunt gripat”.

       Omul nu este totuna nici cu gândurile sale. Nu suntem gândurile noastre pentru că azi gândim într-un fel iar mâine gândim altfel. Dacă ne analizăm atunci când gândim observăm că şi mintea noastră acţionează ca un instrument. Obsevăm că putem domina, putem dirija gândurile noastre. Uneori instrumentul numit „mintea noastră” refuză să ne dea ascultare – dacă încercăm să ne gândim la ceva abstract sau plictisitor. Deci gândurile noastre nu suntem noi de aceea nu trebuie să ne identificăm cu gândurile noastre mai ales cu cele pesimiste sau triste. Depinde de noi ce fel de gânduri avem. A avea gânduri bune depinde numai de noi. Gândul este o forţă formidabilă, vie. Noi suntem rezultatul gândurilor noastre. Creierul nostru se modelează după tipul de gândire dominantă, ne spun astăzi specialiştii în neurologie.

       „Un gând un sentiment, chiar nemărturisit, neexprimat în cuvinte este suficient să provoace o acţiune la distanţă prin receptarea de către alt creier. În clipa în care gândim odată cu formularea în mintea noastră a simbolurilor verbale – cuvintele- emitem şi un câmp energetic, suport al gândurilor noastre care este emis în eter. Pot fi recepţionate de creierul căruia dorim să ne adresăm sau de un altul. Aşa ne-am putea explica fenomenul telepatic, percepţia la plante, simultaneitatea aceloraşi idei în ştiinţă, a unor descoperiri, sursa unor idei străine de intenţiile şi preocupările noastre, unele influenţe nocive şi ceea ce este cel mai grav, tabloul lumii în care trăim. Lumea este cum o gândim noi, iar noi gândim ca lumea în care trăim.Sunt chiar opinii că Pământul însuşi reacţionează ca o fiinţă vie şi ca urmare nu este indiferent modul în care gândim, ci dimpotrivă se încarcă cu balastul frustrărilor şi resentimentelor noastre. Catastrofele geologice şi climatice la care asistăm, pe lângă cauzele de ordin fizic, ar fi şi expresia descărcării de negativitatea acumulată din minţile noastre. Sigur că mişcările telurice şi climatice au existat şi înainte de apariţia omului, dar este posibil ca şi modul nostru de manifestare să nu fie străin de ceea ce se întâmplă sub ochii noştri” ( Dumitru Constantin Dulcan – „În căutarea sensului pierdut”, vol. II, p 35).

     Biblia ne arată că omul este format din trup şi suflet: : “Luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie“ (Geneza 2, 7). Deci trupul omului este materie iar sufletul este de origine divină, nematerial.

       Cu mult timp înainte de descoperirile ştiinţei, Sfântul Ioan Gură de Aur îi învăţa pe creştinii din primele secole cum să-şi educe copiii: “închipuieşte-ţi că eşti un împărat stăpân peste o cetate. Această cetate este sufletul copilului tău. Aşa şi este, sufletul este o cetate. Şi cum într-o cetate unii fură şi alţii împart dreptatea, unii muncesc serios şi alţii fac totul la întâmplare, aşa lucrează şi în sufletul copilului gândurile şi mintea. Unele gânduri sunt precum soldaţii: se mobilizează împotriva altor gânduri care îndeamnă la greşeli; altele au grijă de omul întreg, de trup şi de locuinţă, aşa cum fac locuitorii unei cetăţi” ( din “Păriţi, copii şi creşterea lor”).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>