De ce există bărbatul şi femeia?

În lumea antică exista concepţia că cele două sexe, bărbatul şi femeia, ar fi apărut datorită mâniei zeilor. La început bărbatul şi femeia formau un singur trup, un întreg. Zeus se temea că această fiinţă va atenta la puterea lui, de aceea a tăiat-o în două, luând astfel naştere femeia şi bărbatul care de atunci se caută reciproc:

„La început oamenii erau androgini, adică nedespărţiţi în bărbat şi femeie, şi formau o singură fiinţă. Înfăţişarea acestor oameni era rotundă. Ei aveau două feţe, patru urechi, patru mâini, patru picioare şi nu puteau să meargă în direcţie dreaptă, dar se mişcau foarte reperde în cerc. Între timp oamenii au ajuns puternici în fapte şi în gânduri şi de aceea zeii au prins teamă ca nu cumva oamenii să invadeze cerul şi să-i atace. Ca atare zeii au ţinut sfat ca să hotărască ce să facă în privinţa oamenilor, care puteau fi un pericol cu forţa ce o aveau. Nu se puteau hotarî să-i ucidă pe aceşti uriaşi, căci s-ar fi lipsit pe ei înşişi de cinstirea şi jertfele aduse de oameni. În cele din urmă Zeus a decis: oamenii trebuie tăiaţi în două şi astfel înjumătăţiţi să slăbească. Aşa s-a făcut, omul în formă de sferă a fost despicat, şi Apolo a trebuit să plăsmuiască din fiecare jumătate o fiinţă distinctă. Totuşi fiecare parte a dorit cu înfocare cealaltă parte; de aceea mergeau împreună îmbrăţişaţi şi strânşi unul în altul şi din cauza acestei atracţii reciproce au murit de foame şi de oboseala drumului, căci nu voiau să facă nimic separat unul de altul” (Platon).

În cartea Genezei, Biblia ne arată că Dumnezeu a creat bărbatul şi femeia după chipul său, întipărind în ei chemarea la iubire şi comuniune: „Domnul Dumezeu l-a creat pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în faţă duh de viaţă, şi omul a devenit astfel fiinţă vie. Domnul Dumnezeu l-a pus în grădina Edenului ca să o lucreze şi să o păzescă.

Domnul Dumnezeu a adus o toropeală asupra omului şi omul a adormit. Iar Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a umplut locul ei cu carne. Domnul Dumnezeu a plămădit o femeie din coasta pe care o luase de la om şi a înfăţişat-o omului.
Atunci omul a zis: „Iat-o în sfârşit pe aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea. Ea se va numi femeie.” De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un singur trup. Amândoi erau goi, bărbatul şi femeia sa, fără să se ruşineze unul de celălalt”(Geneză 2,7. 15. 21 – 25).

În Vechiul Testament unirea conjugală este luată ca imagine a unirii dintre Dumnezeu şi poporul său, iar în Noul Testament e folosită de Sfântul Paul ca imagine a unirii dintre Cristos şi Biserica sa.

Bărbatul şi femeia fiind creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu sunt persoane egale în demnitate, iar diferenţa şi complementaritatea fizică, morală şi spirituală a celor două sexe sunt orientate spre binele căsătoriei şi al vieţii de familie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>