O pungă pentru apă caldă, doar o întâmplare?

Vă relatez o faptă deosebită, care îl determină pe cel care o citeşte să-şi pună o serie de întrebări. Este preluată din „Vitamine zilnice pentru suflet” şi are titlul „O pungă pentru apă caldă”, autorul fiind anonim.

Într-o noapte, lucrasem mult ajutând o femeie să nască; dar în ciuda eforturilor noastre, ea a murit lăsându-ne un bebeluş născut prematur şi o fetiţă de doi ani. Avea să ne fie foarte greu să menţinem nou-născutul în viaţă fără incubator (nu exista curent pentru ca el să poată funcţiona!) şi fără facilităţile speciale pentru a-l alimenta.

Deşi trăiam la Ecuator, nopţile africane erau tot timpil friguroase şi cu vânturi înşelătoare. O studentă care asistase la naştere, a plecat să caute un leagăn ce-al aveam pentru astfel de bebeluşi şi o pătură de lână cu care să-l acoperim. Alta s-a dus să umple punga cu apă caldă. S-a întors imediat supărată că, la umplere, punga s-a rupt. Cauciucul se strică repede în clima tropicală. „Şi era ultima pe care o mai aveam!”, a exclamat, şi nu sunt farmacii în pădure. „Foarte bine, am zis, puneţi copilul cât mai aproape de foc şi culcaţi-vă lângă el pentru a-l proteja de vânt. Treaba voastră este să acoperiţi bine bebeluşul”.

A doua zi la prânz, ca de obicei, am fost să mă rog cu copiii de la orfelinat care voiau să fie cu mine. Le-am sugerat copiilor mai multe intenţii de rugăciune şi le-am spus despre bebeluşul prematur. Le-am spus despre problema pe care o aveam, că trebuia să fie adăpostit bine, că se rupsese punga de apă caldă şi copilul putea muri imediat dacă-l lua frigul. Le-am zis că surioara lui de doi anişori plângea întruna pentru că murise mama ei. În timpul rugăciunii, Ruth, o fetiţă de 10 ani s-a rugat cu obişnuita încredere a copiilor africani: „Te rog, Doamne, trimite-ne o pungă cu apă caldă. Mâine nu ne va fi de folos pentru că bebeluşul ar fi deja mort. Din cauza asta, Doamne, TRIMITE-NE-O ASTĂZI”. În timp ce mă miram de îndrăzneala acestei rugăciuni, fetiţa adăugă: „Şi între timp, ai putea să-i trimiţi şi fetiţei o păpuşă ca să vadă că TU o iubeşti cu adevărat?”

În mod frecvent mi se intâmplă ca rugăciunile copiilor să mă facă să mă simt depăşită. Oare eu pot să spun cu sinceritate „Amin” la sfârşitul acestei rugăciuni? Nu credeam că Dumnezeu poate să facă asta. Da, sigur, ştiu că El poate face orice. Dar există şi nişte limite, nu? Iar eu aveam MARI semne de întrebare.
Singura formă în care Dumnezeu putea răspunde acestei rugăciuni era să-mi trimită din ţara mea natală un pachet. Eram deja în Africa de patru ani şi nu am primit nici un pachet de acasă. Oricum, dacă ar trimite cineva ceva, cine ar pune o pungă pentru apă caldă?

Spre după-amiază, când îmi ţineam cursul la şcoala de infirmiere, am fost anunţată că venise o maşină la poarta casei mele. Când am ajuns maşina plecase, dar la uşă era un pachet mare, de unsprezece kilograme. Mi s-au umplut ochii de lacrimi. Bineînţeles că nu aveam să deschid pachetul singură, aşa că i-am invitat pe copiii de la orfelinat să-l desfacem împreună. Emoţia creştea. Vreo trezeci sau patruzeci de ochi erau aţintiţi asupra acelei cutii mari. Erau bandaje pentru bolnavii de lepră, iar copiii păreau puţin dezamăgiţi. Pe urmă, am scos o cutie cu diverse tipuri de stafide, ce aveau să servească pentru un rând zdravăn de cozonaci la sfârşitul săptămânii. Am băgat mâna din nou şi am simţit…era oare cu putinţă? Am prins-o, am tras de ea…
Da! Era O PUNGĂ NOUĂ PENTRU APĂ CALDĂ!

Am plâns…Eu nu îi cerusem lui Dumnezeu să-mi trimită o pungă pentru apă caldă, nici măcar nu credeam că El putea face asta. Ruth, care era aşezată în primul rând, a început să ţopăie strigând: „Dacă Dumnezeu a trimis punga, înseamnă că trebuie să fi trimis şi păpuşa!”. A scotocit în fundul cutiei şi a scos de acolo o păpuşică superbă. Lui Ruth îi străluceau ochişorii. Ea nu se îndoise niciodată. M-a privit şi mi-a zis: „Pot să merg cu tine să-i dau păpuşa fetiţei ca să ştie că Dumnezeu o iubeşte cu adevărat?”.

Pachetul acela era pe drum de 5 luni. Fusese pregătit de fosta mea şcoală de duminică, a cărei profesoară ascultase şi se supuse vocii lui Dumnezeu care a sfătuit-o să-mi trimită punga pentru apă caldă, deşi noi eram la ecuatorul african. Şi una dintre fete pusese acolo o păpuşă pentru vreo fetiţă africană, ca răspuns, cu cinci luni înainte, la rugăciunea de credinţă a unei fetiţe de 10 ani care o ceruse chiar în acea după-amiază. Asta ne spune multe despre forţa unei rugăciuni făcută cu credinţă şi încredere. Dar tu, tu ai acea încredere?… Ai acea atitudine când spui rugăciunea?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>