Sfaturile lui Tobia către fiul său

Tobia a avut un fiu, numit şi el tot Tobia. Din copilărie l-a învăţat să se teamă de Dumnezeu şi să se ferească de orice rău. Crezând că era aproape de moarte, Tobia l-a chemat pe fiul său şi i-a zis:

–          „Fiule, după ce îmi va lua Dumnezeu sufletul, să-mi îngropi trupul. Cinsteşte-o pe mama ta în toate zilele vieţii tale şi gândeşte-te cât a suferit pentru tine. Iar când va muri, să o îngropaţi lângă mine”.

–          „În toate zilele vieţii tale să-l ai pe Dumnezeu în minte şi păzeşte-te de a consimţi la păcat”.

–           „Fereşte-te de orice necurăţie. Nu lăsa să domnească niciodată mânia în inima ta ori în cuvintele tale, căci toate răutăţile de la ea au avut începutul”.

–          „Dacă-ţi lucrează cineva ceva, dă-i numaidecât plata. Nu face niciodată altuia ce nu ai voi să ţi se facă”.

–          „Fă pomană din averea ta. Dacă ai mult, dă mult; dacă ai puţin, dă din puţinul tău, din toată inima”.

–          „Laudă-l pe Dumnezeu întotdeauna şi roagă-l să-ţi conducă paşii. Nu te teme, fiule! Noi ducem o viaţă săracă, dar vom avea multe bunuri dacă ne vom teme de Dumnezeu, ne vom feri de orice păcat şi vom  face binele”.

Fiul a răspuns: „Tată, toate câte mi le-ai poruncit, le voi face”.

Referinţe bibliografice: Mica Biblie, Istoria sacră a Vechiului şi Noului Testament, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice, Bucureşti 2004.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>