Arhanghelul Rafael îl însoţeşte pe Tobia

 

       În urma orbirii şi din cauza binefacerilor ce le făcea, Tobia a devenit sărac. De aceea, s-a gândit să-l trimită pe fiul său la Ragheş, în Medina, ca să scoată o sumă de bani (zece talanţi de argint) pe care îi împrumutase demult lui Gabael, un om din tribul său. Calea era lungă, de aceea, Tobia şi-a căutat un tovarăş de drum. Ieşind din casă cu acest gând, a găsit un tânăr frumos care stătea încins şi pregătit pentru călătorie. Era Arhanghelul Rafael, dar Tobia nu ştia că este înger. Au intrat amândoi în casă şi tatăl l-a întrebat dacă ar voi să-l însoţească pe fiul său la Ragheş. Tânărul a răspuns: „Îl voi duce pe fiul tău sănătos până acolo şi-l voi aduce sănătos înapoi”. Tatăl le-a zis: „Mergeţi cu bine! Dumnezeu să fie cu voi în călătorie şi îngerul să vă însoţească!”

 

       Tobia îşi i-a rămas bun de la părinţii săi şi plecă însoţit de Arhanghelul Rafael. În seara primei zile de călătorie cei doi au ajuns la râul Tigru. Tobia a mers să-şi spele picioare în apa fluviului, dar un peşte îşi ridică capul gata să-l înghită. Tobia l-a strigat pe însoţitorul său pentru a-l salva. Îngerul i-a răspuns: „Prinde-l de bronhii, trage-l afară şi păstrează-i inima, fierea şi ficatul, căci sunt bune pentru leac”.

         Cei doi au plecat mai departe şi au ajuns în oraşul Ecbatana. Rafael îi spune lui Tobia: „Aici locuieşte o rudă a ta, cu numele Raguel. Are o fiică, numită Sara. Cere-o de la tatăl ei şi ţi-o va da de soţie, apoi să petreci cu dânsa trei zile în rugăciune”.

        Tobia a făcut cum i-a spus îngerul şi Sara s-a măritat cu el. În timpul cât a avut loc nunta, Arhanghelul Rafael a mers la Ragheş şi a adus banii. După ce a petrecut patruzeci de zile la Raguel, Tobia i-a zis acestuia: „Te rog, lasă-mă să plec, căci ştiu că tata şi mama sunt îngrijoraţi pentru mine”. Raguel i-a dat jumătate din averea lui şi Tobia a plecat cu Sara, însoţiţi de înger. Când convoiul a ajuns la Haran, adică jumătate din drumul către Ninive, Tobia a alergat înainte cu însoţitorii săi. Slugile, împreună cu Sara, cu zestrea ei şi animalele, veneau mai încet în urmă.

        În timpul acesta, părinţii lui Tobia, văzând că fiul lor întârzie aşa de mult, s-au întristat. Mama plângea neîncetat şi urca în fiecare zi pe vârful unui munte, de unde putea să vadă în depărtare. În sfârşit, într-o zi l-a văzut venind. Numaidecât a alergat acasă şi i-a spus vestea bărbatului ei. Câinele, care fusese şi el în călătorie, a alegat înainte, dând de veste şi gudurându-se. Tatăl orb s-a ridicat de jos şi, condus de mână de un copil, a ieşit în întâmpinarea fiului său, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat împreună cu soţia sa. Ei au plâns de bucurie, l-au adorat pe Dumnezeu şi i-au mulţumit. Fiul a uns ochii tatălui său cu fierea peştelui, aşa cum îi spusese îngerul. După jumătate de oră, s-a desprins de pe ochi o pieliţă albă şi bătrânul Tobia şi-a recăpătat vederea. Cu toţii l-au lăudat pe Dumnezeu şi Tobia a zis: „Te laud, Doamne, Dumnezeul lui Israel, căci tu m-ai pedepsit şi tu m-ai vindecat, şi iată, îl văd pe fiul meu”. După şapte zile a sosit şi Sara şi s-au bucurat cu toţii.

       Tânărul Tobia le-a povestit părinţilor tot binele pe care i l-a făcut însoţitorul său. Tatăl şi fiul l-au luat deoparte şi i-au zis: „Te rugăm să iei ca răsplată jumătate din cele aduse”. Atunci, îngerul le-a descoprit cine era şi a zis: „Lăudaţi-l pe Dumnezeul cerului şi mulţumiţi-i pentru că s-a îndurat de voi. Rugăciunea cu post, cu milostenie şi cu dreptate este mai bună decât a aduna comori de aur. Cei ce păcătuiesc şi fac nedreptate sunt duşmanii sufletelor lor. Când te rugai cu lacrimi şi îngropai morţii, eu am dus rugăciunea ta înaintea Domnului. Şi pentru că ai fost plăcut lui Dumnezeu, trebuia să te încerce ispita. Iar acum m-a trimis să te vindec, căci eu sunt Arhanghelul Rafael, unul dintre cei şapte îngeri care stau înaintea Domnului”.

       Auzind acestea, ei s-au înspăimântat şi au căzut tremurând cu faţa la pământ. Arhanghelul Rafael le-a zis: „Pace vouă, nu vă temeţi! Din voia Domnului am fost la voi;  pe el să-l lăudaţi şi lui să-i cântaţi!” Şi a dispărut din ochii lor. Ei s-au aruncat cu faţa la pământ şi au stat trei ore binecuvântându-l pe Dumnezeu. Apoi s-au sculat şi au povestit toate minunăţiile lui. Bătrânul Tobia a mai trăit patruzeci şi opt de ani în frica de Dumnezeu, cu pace şi bucurie. A murit în vârstă de o sută doi ani. După moartea mamei sale, fiul a mers la socrii săi.

Referinţe bibliografice: Mica Biblie, Istoria sacră a Vechiului şi Noului Testament, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice, Bucureşti 2004.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>