Ceva nu e în regulă

     Omul tinde în mod natural spre adevăr, Creatorul a sădit în sufletul lui această tendinţă, iar tot ceea ce încalcă adevărul loveşte în fiinţa umană. Falsificarea adevărului face imposibilă viaţa în societate, deoarece distruge încrederea reciprocă.

     În limbajul curent, adevărul înseamnă realitatea însăşi sau a prezenta lucrurile aşa cum sunt.

     Se întâmplă uneori să aflam că am fost minţiţi şi nu este vorba aici de politicieni, patroni, angajaţi ci despre cei care ne sunt aproape: copii, părinţi, soţ/soţie – persoane în care spunem că avem încredere totală. De ce se întâmplă aceste lucruri? De ce nu ne spun cei dragi mereu adevărul? Este greu de răspuns! Dar tot „răul spre bine” am putea spune!

     Aceste întâmplari îi pot ajuta pe cei în cauză să urce trepte spre perfecţionare. Atît cel care a minţit dar şi cel minţit. Primul, văzând durerea provocata se va strădui să nu mai mintă, iar celălalt, să se întrebe dacă nu cumva a greşit uneori prin atitudinea sa în relaţia cu celălalt şi că Dumnezeu îi dă ocazia să se corecteze. Trebuie luat însă în considerare faptul că nu în toate cazurile aceste presupuneri sunt adevărate.

     „Aveam 16 ani şi locuiam cu părinţii în clădirea institutului pe care îl fondase bunicul meu la 18 mile distanţă de oraşil Durban, în Africa de Sud, în mijlocul plantaţiilor de zahăr. Locuiam destul de departe, la ţară, şi nu aveam vecini, aşa că eu şi cele două surori ale mele eram de-a dreptul entuziasmaţi atunci când puteam să mergem în oraş să ne vizităm prietenii sau să vedem un film la cinema.

     Într-o zi, tatăl meu m-a rugat să-l duc în oraş la o conferinţă care dura toată ziua şi eu am profitat de ocazie. Pentru că mergeam în oraş, mama îmi dăduse o listă de lucruri pe care trebuia să le cumpăr de la supermarket şi, cum aveam să-mi petrec toată ziua acolo, tata mi-a cerut să mă ocup şi de alte lucruri ce trebuiau rezolvate, cum ar fi să duc maşina la atelier. Când ne-am despărţit, mi-a zis: „Ne vedem aici la ora 5.00p.m. ca să mergem acasă”.

     După ce am rezolvat toate treburile, în fugă, m-am dus la cel mai apropiat cinema. Eram atât de absorbit de filmul cu John Wayne, că nici nu ştiu când a trecut timpul. Era 5.30p.m. când mi-am adus aminte. Am fugit la atelier, am luat maşina şi m-am grăbit înspre locul unde mă aştepta tata. Era aproape 6.p.m. M-a întrebat neliniştit:

     „De ce ai întârziat?” Îmi părea rău şi nu am putut să-i spun că vedeam un film cu John Wayne. I-am zis că nu era gata maşina şi a trebuit să aştept….Asta i-am zis fără să ştiu că tatăl meu sunase înainte la atelier.

     Când şi-a dat seama că l-am minţit, mi-a zis: „Ceva nu e în regulă în modul în care te-am crescut pentru că nu te-am făcut să ai încredere în mine şi să-mi spui adevărul. O să mă gândesc la ce anume am greşit în privinţa ta. O să merg cele 18 mile pe jos (vreo 27 de kilometri) până acasă şi o să mă gândesc la asta”.

     Aşa că, îmbrăcat în costum şi cu pantofii aceia eleganţi, a început să meargă spre casă pe drumuri cu noroi, fără lumină. Nu puteam să-l las singur…aşa că am condus 5 ore şi jumătate în spatele lui… văzându-l suferind agonia unei minciuni stupide de-a mea. De atunci mi-am propus să nu mai mint niciodată” (Dr. Arun Ghandi-Ceva nu e în regulă-din Vitamine pentru suflet).

     Tu ce crezi, ce a fost în neregulă în acest caz? Ai avut parte de ceva asemănător?

2 thoughts on “Ceva nu e în regulă

  1. Pingback: VIENA TURISTICA - un oraș pentru toate gusturile

  2. Pingback: VIENA, orașul tuturor gusturilor | Zinnaida

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>