Saul, un aprig apărător al Legii

     Trecuseră zece ani de când Saul îşi terminase studiile la Ierusalim şi se întorsese la Tars. Nu se cunoaşte care au fost preocupările lui în acest timp petrecut în localitatea natală. Se poate presupune că a activat în sinagoga din Tars dar în acelaşi timp, pentru că în anumite momente îl vedem în legătură cu Sinedriul, autoritatea supremă din Ierusalim,  se poate presupune că ar fi fost însărcinat cu problemele evreilor elenişti din diaspora şi în acest caz fusese de mai multe ori la Ierusalim în acest timp.

    Tot în timpul celor zece ani petrecuţi de Saul la Tars au avut loc evenimentele din viaţa lui Isus Cristos: viaţa sa publică care se încheie cu jertfa mântuirii de pe Calvar. Pentru început Saul nu dă nici o importanţă veştilor despre Isus Cristos. Auzise că trei dintre concetăţenii săi din Cilicia: Andronic, Iunias şi Irodion se convertiseră chiar în ziua de Rusalii, ei aflându-se la Ierusalim în acel moment, iar după întoarcerea acasă, au început să povestească evenimentele care se petrecuseră la Ierusalim începând cu Vinerea Mare.

     Saul constată că acest galileean, Isus Cristos, devenea chiar mai periculos după moartea sa decât atunci când se afla în viaţă. Auzea că numărul adepţilor săi creştea o dată cu trecerea timpului. Auzise că un levit din Cipru care se numea Iosif, şi care era foarte apreciat de popor, a devenit adeptul Nazarineanului luându-şi numele de Barnaba. Acest fapt i-a dat mult de gândit şi practic nu s-a mai putut stăpâni. Se presupune că acesta ar fi fost evenimentul care l-a determinat pe Saul să plece la Ierusalim sau poate că primise inviataţie chiar din partea Marelui Sfat să lupte şi să se ocupe de “secta” care începea să prindă rădăcini adânci.

     Evreii din diaspora aveau în Ierusalim sinagogile lor. În acel timp în Ierusalim se găseau foarte multe sinagogi, vreo 480, în care se adunau acele comunităţi particulare formate din evreii din diaspora. Şi evreii din Cilicia aveau în Ierusalim sinagoga lor. Sinagogile erau locuri de rugăciune, predică şi învăţământ. Tot aici aveau loc şi ospeţe comune, aveau baie şi locuri speciale pentru găzduirea străinilor. În unele sinagogi se găseau şi închisori subterane, unde se aplicau pedepsele sinagogii, de regulă biciuirea.

     Trebuie menţionat aici faptul că în acel timp primii creştini care formau Biserica primară din Ierusalim, participau încă la rugăciunile şi celebrările religioase care aveau loc atât în Templu dar şi în sinagogi.

     În sinagoga care aparţinea comunităţii din Cilicia mergea şi Saul în fiecare sâmbătă, unde după ce aveau loc serviciile religioase se discuta despre Isus.

      După anumite calcule anul 33 este anul reîntoarcerii lui Saul la Ierusalim. Saul era un tânăr dornic de afirmare, dornic să pună în practică ceea ce învăţase: dragostea faţă de ţară şi dragostea faţă de lege. Dar această nouă sectă a creştinilor a început să-l deranjeze ca de altfel şi pe capii religioşi dar şi pe cei politici. Nimicirea creştinilor era o cerinţă vitală fiind nu numai o îndatorire religioasă, dar şi una civică. La această idee aderă Saul la începutul activităţii sale după reîntoarcerea în Ierusalim, Oraşul Sfânt.

Referinţe bibliografice: Joseph Holzner – Paul din Tars, Editura Sapienţia, 2002.

One thought on “Saul, un aprig apărător al Legii

  1. Pingback: Viaţa lui David Copperfield 11

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>