Saul se converteşte, minunea de pe drumul Damascului

     După moartea Sfântului Ştefan, persecuţiile au început să crească în Biserica din Ierusalim. Iscoadele, paznicii templului, cei care aveau diferite puteri sau cei cu puteri depline, toţi se aflau la dispoziţia lui Saul. Au avut loc percheziţii la domicilii în toiul nopţii, mărturii smulse cu forţa, blasfemii împotriva lui Cristos. Pedepsele aplicate celor care erau prinşi erau torturile de la subsolul sinagogilor şi biciuirea cu treizeci şi nouă de lovituri. Închsorile deveniseră neîncăpătoare. Cine putea îşi lua familia şi se refugia la ţară. Dar nici acolo nu mai erau în siguranţă. Saul şi agenţii săi îi urmăreau pretutindeni. Cei care plecau din Ierusalim mergeau dintr-un loc în altul şi predicau vestea cea bună a Cuvantului lui Dumnezeu.

     Unii s-au refugiat la Iope, alţii în Samaria unde  se ocupa de ei Filip unul dintre diaconi, alţii ajunseseră la Damasc, alţii în Siria Orientală, în Fenicia,Cipru sau Antiohia. Cei mai mulţi merseseră în Damasc unde se afla o puternică comunitate israelită. Pentru a distruge acestă erezie care ameninţa existenţa şi religia poporului său, Saul cere autorizaţie de la Marele Preot pentru a-i urmări pe creştinii din Siria, de la Damasc, care „îi ameninţau” pe israeliţii de acolo.

     Saul clocotind de mânie îi urmărea pe adepţii lui Cristos dar nu-şi dădea seama că el însuşi era urmărit. El a plecat spre Damasc pentru a-i distruge pe creştini dar nu-şi dădea seama că merge pe drumul convertirii sale, al exilului său, al martiriului său.

     În apropierea Damascului se petrece marea minune, marea convertire: „Şi în timpul călătoriei, pe când se apropia de Damasc, dintr-o dată l-a învăluit o lumină din cer. Căzut la pământ, a auzit un glas care-i spunea: „Saul, Saul! De ce mă persecuţi?”. El a răspuns: „Cine eşti, Doamne?”. El i-a zis: „Eu sunt Isus pe care tu îl persecuţi” (Fap 9, 3-5). Tremurând şi buimăcit Saul a întrebat: „Doamne ce vrei să fac?” Isus i-a răspuns: „Ridică-te şi intră în oraş, acolo ţi se va spune ce trebuie să faci”.

     Când Saul s-a ridicat de jos era deja ucenicul credincios al lui Isus Cristos. În acele clipe Saul a conştientizat faptul că: „nu depinde de cel ce vrea sau de cel ce aleargă, ci de mila lui Dumnezeu” (Rom 9, 12).

     Referinţe bibliografice: Joseph Holzner – Paul din Tars, Editura Sapienţia, 2002.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>