Un MAESTRU de excepţie

     O mămică se arăta foarte îngrijorată, pentru că, fetiţa ei este foarte timidă, nu reuşeşte să-şi spună şi să-şi susţină părerea. La şcoală nu îndrăzneşte să răspundă decât dacă este numită, nu ridică mâna pentru că îi este ruşine şi se teme să nu dea un răspuns greşit.

     În Cuvântul divin găsim nenumărate modele şi lecţii pe care le putem aplica în viaţa noastră, fără teama că vom greşi.

     Timotei era un tânăr timid, mama sa, Eunice care era evreică şi bunica sa, Lois, îi dăduseră o educaţie aleasă. Tatăl său a fost un funcţionar roman sau grec.

    Paul îl descoperă pe Timotei, în prima sa călătorie, când ajunge la Listra, bucurându-se probabil de o frumoasă primire din partea acestei familii. El îl acceptă pe Timotei în jurul său, îl ia cu sine, îl învaţă conţinutul credinţei şi, la momentul oportun, îi încredinţează o comunitate. După un timp, acelaşi apostol consideră că Timotei trebuie să-şi desăvârşească formarea, de aceea îi vine în întâmpinare cu noi „lecţii”, pe care i le dă prin scrisorile pe care i le adresează în mod direct. De fapt, Paul nu face altceva cu Timotei decât o continuă formare: “Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi” (1Tim 4, 15).

     Prima scrisoare a Sfântului Paul către Timotei este o astfel de lecţie. Din cauza temperamentului  înclinat spre timiditate, Paul consideră că Timotei avea nevoie de un impuls energic, de o mână puternică mai ales că venea din partea prietenului său părintesc, care arăta că dispune de un izvor nesecat de energie. Deşi cei doi erau total diferiţi în caracter, Paul îl iubea foarte mult pe Timotei, îl numeşte “fiul meu”, îi acordă multă încredere şi îl îndeamnă să nu cedeze ci să lupte: “Îţi încredinţez această poruncă, fiul meu Timotei, potrivit cu profeţiile făcute mai înainte în privinţa ta ca, în conformitate cu ele, să lupţi lupta cea bună” (1Tim 1, 18).

     În aceeaşi scrisoare, Sfântul Paul îi arată lui Timotei calea prin care putea câştiga încrederea celorlalţi: să fie exemplar în cuvinte, credinţă, iubire, în demnitate şi simplitate personală, iar atunci când tratează ceva cu oamenii să ţină cont de situaţia socială, vârstă, sex. Marele apostol îl învaţă cum să se comporte şi cu femeile adică să arate tact supranatural şi distins: „Unui bătrân nu-i vorbi răstit, ci îndeamnă-l ca pe un tată, iar pe cei tineri ca pe nişte fraţi; bătrânele ca pe nişte mame, femeile tinere ca pe nişte surori, cu o curăţie desăvârşită” (Tim 5, 1-2).

     Ce credeţi, ceea ce a făcut Paul cu Timotei, poate să facă sau ar trebui să facă, orice părinte sau orice educator cu copiii sau elevii săi?

     Trebuie să avem în vedere faptul că, aceste lucruri au fost spuse şi scrise în urma cu aproximativ 2000 de ani.

One thought on “Un MAESTRU de excepţie

  1. Pingback: Perfectiunea - EDUCATIE - Lecturi povestite pe scurt

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>