Sfântul Ioan Botezătorul

   

     Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini din Iudeea, tatăl său fiind preotul Zaharia şi mama sa, Elisabeta, amândoi din neamul preoţesc al poporului ales. Ioan este un dar al lui Dumnezeu pentru rugăciunile părinţilor săi care erau înaintaţi în vârstă. El este prevestit de Sfînta Scriptură ca fiind Înaintemergătorul lui Mesia, misiunea lui fiind aceea de a pregăti poporul pentru venirea lui Mesia. Înainte de a se naşte el remarcă prezenţa lui Isus tresăltând de bucurie în sânul mamei sale, în timpul vizitei Mariei la verişoara sa Elisabeta.

      Ioan a crescut şi s-a întărit în duh, apoi el s-a dus în pustiu şi a rămas acolo până în ziua în care a apărut înaintea poporului israelit.

      Ioan a început să predice în anul al cinsprezecelea de domnie a împăratului roman Tiberiu, când a fost chemat de Dumnezeu. El a predicat în tot ţinutul Iordanului botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor după cum este scris în Cartea lui Isaia: „Glasul celui care strigă în pustiu: Pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui; orice vale va fi umplută şi orice munte sau deal va fi nivelat; drumurile strâmbe vor fi îndreptate, iar cele cu gropi vor fi netezite şi orice făptură va vedea mântuirea lui Dumnezeu” (Is 40, 3-5). Ioan zicea: „Convertiţi-vă, pentru că s-a apropiat împărăţia cerurilor”.

     Ioan purta un veşmânt din păr de cămilă şi era încins cu o curea . Hrana lui era alcătuită din lăcuste şi miere sălbatică. Locuitorii Ierusalimului şi din toată Iudeea mergeau la el, erau botezaţi de el în Iordan şi îşi mărturiseau păcatele. El a botezat aproape un an de zile. Într-o zi a venit şi Isus de la Nazaret la Iordan şi a intrat în apă pentru a primi botezul pocăinţei. Ioan a fost luminat de Duhul Sfânt şi, recunoscându-l, l-a oprit, zicând: „Eu trebuie să fiu botezat de tine, şi tu vii la mine?” Isus a răspuns: „Lasă acum, căci aşa se cuvine ca noi să împlinim toată dreptatea”. Atunci, Ioan l-a botezat. Apoi Isus a ieşit din apă şi s-a rugat iar cerul s-a deschis şi Duhul Sfânt a coborât ca un porumbel asupra lui, şi o voce din cer a zis: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care mi-am găsit mulţumirea” (Lc 3, 22).

      Irod Antipa, domnitorul Galileii, a luat-o pe soţia fratelui său, Filip, care încă trăia. Ea se numea Irodiada. Ioan i-a reproşat lui Irod: „Nu-ţi este permis s-o iei pe soţia fratelui tău!” Ioan a fost prins de Irod şi aruncat în temniţă din cauza acestor cuvinte, dar nu voia să-l omoare pentru că ştia că este un om drept şi sfânt.

     De ziua naşterii sale, Irod a dat un ospăt iar fiica Irodiadei a intrat în sală şi a dansat. Lui Irod şi invitaţilor săi le-a plăcut dansul iar Irod i-a zis fetei: „Cere-mi orice vrei tu şi îţi voi da. Orice imi vei cere, îţi voi da, până la jumătate din regatul meu”. Fata a mers la mama ei, Irodiada, şi a întrebat-o ce să ceară, iar aceasta, pentru că îl ura pe Ioan Botezătorul, a învăţat-o să ceară capul lui Ioan Botezătorul.

      La cererea aceasta, Irod s-a întristat, dar din cauza jurământului şi a oaspeţilor, nu a voit să o refuze şi a trimis un călău să aducă pe o tipsie capul lui Ioan.

     Referinţe bibliografice: Mica Biblie, Istoria sacră a Vechiului şi Noului Testament, Editura ARCB, Bucureşti 2004.
Mesajul îngerului Gabriel către Fecioara Maria.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>