Miercurea Cenuşii

     Miercurea Cenuşii este ziua în care în Biserica Catolică începe Postul Mare, care este un timp de penitenţă şi de reînnoire interioară, pentru pregătirea Paştelui Domnului. Liturgia Bisericii ne îndeamnă să ne purificăm sufletele şi să începem o viaţă nouă. În momentul în care preotul pune cenuşa pe capetele credincioşilor spune cuvintele din Geneză, de după păcatul originar: „Memento homo, quiva pulvis es…Nu uita, ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce” (Gen 3, 19).

     Noi, oamenii, avem nevoie, uneori, să ne amintim că nu suntem nimic fără Dumnezeu. El vrea să ne desprindem de lucrurile materiale, să ne întoarcem spre El care este Izvorul Vieţii şi al fericirii.

     A ne îndrepta către Dumnezeu, înseamnă a ne folosi toate mijloacele pentru a trăi aşa cum doreşte El, fiind sinceri cu noi înşine, căutând să nu slujim la doi stăpâni, îndepărtând din viaţa noastră orice păcat în situaţii specifice de muncă, sănătate, familie…Isus doreşte să avem o inimă atentă, care îşi cunoaşte greşelile şi păcatele săvârşite, fiind gata să le elimine: „Convertirea înseamnă pentru noi căutarea, din nou, a iertării şi a puterii lui Dumnezeu în sacramentul Reconcilierii, începutul perpetuu, înaintarea în fiecare zi” (Ioan Paul al II lea, Novo incipiente, 8-IV-1979).

     În Miercurea Cenuşii, Liturgia Bisericii ne propune, pentru a ne întări credinţa „psalmul în care regele David îşi mărturisea căinţa şi cu ajutorul căruia atâţia sfinţi au implorat, de-a lungul timpului, iertarea Domnului. Psalmul acesta ne va fi şi nouă de folos în rugăciune: Ai milă de mine, Dumnezeule, după bunătatea Ta! După bogăţia îndurărilor Tale, şterge fărădelegile mele! Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţeşte-mă de păcatul meu! Căci îmi cunosc fărădelegile şi păcatul meu stă necurmat înaintea mea. Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit! Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule, şi reînnoieşte înăuntrul meu un duh statornic. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt! Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă. Doamne, deschide-mi buzele şi gura mea va vesti lauda Ta” (Francesco Fernandez Carvajal, De vorbă cu Dumnezeu, Editura Ars Longa, 2000, pag. 8).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>