Petru neagă că l-ar cunoaşte pe Isus

     După ce Isus este arestat în Grădina Ghetsemani este dus în casa marelui preot, unde are loc procesul în faţa Sinedriului.

     Sinedriul ( în limba greacă synedrion sau în ebraică Sanhedrin) a fost un tribunal la vechii evrei, respectiv un consiliu suprem prezidat de Marele preot, care judeca pricinile importante, interpreta legea și delibera asupra chestiunilor publice. Sinedriul era constituit dintr-un număr de 71 de personae,  și anume  marele preot, douăzeci și patru de „căpetenii preoțești”, douăzeci și patru de „bătrâni” –  reprezentanți ai populației civile (numiți și „bătrânii norodului”) și douăzeci și doi de „cărturari”, experți cunoscători ai prevederilor civile și religioase ale Legii.

     Sinedriul era o autoritate religioasă de temut, fiindcă în timpul dominației romane Sinedriului i s-au conferit puteri sporite, având libertatea să hotărască nu numai asupra litigiilor religioase, ci chiar și asupra unor drepturi civile. Pentru multe dintre cazurile în care s-a pronunțat Sinedriul, autoritatea civilă romană nu mai cerceta cauza, ci emitea verdictul în conformitate cu decizia Sinedriului (sursa: ro.wikipedia.org/wiki/Sinedriu).

     În timp ce Isus se afla în faţa Sinedriului, afară, în curte,  are loc cea mai tristă scenă din viaţa lui Petru. Trebuie să ţinem cont de faptul că Petru lăsase totul pentru a-l urma pe Isus, că asistase la multe minuni săvârşite de Isus, că primise multe dovezi de iubire din partea lui Isus iar acum îl neagă în mod direct: “Şi fiind Petru jos, în curte, a venit una dintre slujnicele Marelui Preot şi, văzându-l pe Petru încălzindu-se, l-a privit ţintă şi i-a zis: “Şi tu erai cu Nazariteanul, cu Isus”. Dar el a tăgăduit, spunând: “Nici nu ştiu, nici nu înţeleg ce zici”. Şi a ieşit afară, în faţa curtii şi a cântat cocoşul. Iar slujnica, văzându-l, a început iarăşi să le spună celor care stăteau acolo: “Acesta este unul dintre ei”. Dar el iarăşi tăgăduia. După câtva timp iarăşi, cei care stăteau acolo i-au spus lui Petru: “Cu adevărat eşti dintre ei, căci eşti şi galileean”. Iar el a început să se blesteme şi să jure: “Nu-l cunosc pe omul acesta despre care vorbiţi” (Mc 14, 66-71).

     Din slăbiciune umană, de frică, Petru se dezice de Cristos. Totul se iroseşte într-o clipă: iubirea lui faţă de Isus, vocaţia de Apostol, viaţa lui cinstită, speranţele pe care Dumnezeu şi le pusese în el, trecutul lui, viitorul lui…

     “Păcatul, necredinţa, într-o măsură mai mică sau mai mare, este mereu o tăgăduire a lui Cristos şi a tot ceea ce este mai nobil în noi înşine, a celor mai nobile idealuri, pe care le-a semănat în noi Domnul. Păcatul este ruina cea mai mare a omului. De aceea, trebuie să luptăm împotriva lui cu putere, ajutaţi de har, pentru a putea evita orice păcat grav – din răutate, slăbiciune sau ignoranţă vinovată -, precum şi orice păcat venial deliberat.

     Dar şi din păcat, dacă am avut nenorocirea de a săvârşi  vreunul, trebuie să tragem foloase, căci căinţa măreşte mai mult prietenia cu Domnul. Erorile noastre nu trebuie să ne facă să disperăm niciodată, dacă ne comportăm cu umilinţă. O căinţă sinceră reprezintă întotdeauna ocazia întâlnirii din nou cu Domnul, din care pot decurge consecinţe nebănuite pentru viaţa noastră interioară. Dacă păcătuim, trebuie să ne întoarcem la Domnul de câte ori va fi nevoie, fără a ne chinui, dar cuprinşi de durere. “Petru  a avut nevoie de un singur ceas ca să cadă, dar se va ridica într-un minut, devenind mai mult decât fusese înainte de cădere”  (G. Chevrot, Simon Pedro, p. 261).

     Cerul este plin de mari păcătoşi care au ştiut, la timpul potrivit, să se căiască pentru păcatele lor. Isus ne primeşte mereu şi se bucură, atunci când ne întoarcem şi apucăm din nou pe drumul pe care l-am abandonat, cine ştie, poate  doar pentru nişte lucruri mărunte” (Francesco Fernandez Carvajal, De vorbă cu Dumnezeu, Editura Ars Longa, 2000, pag. 246).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>