Privirea lui Isus şi căinţa lui Petru

Isus în casa lui Anna

Isus în faţa lui Caiafa         

     Domnul, maltratat, tocmai era scos în curte. Atunci, întorcându-se, l-a privit fix pe Petru (Lc 21, 61).  “privirile li s-au încrucişat. Petru ar fi vrut să lase capul în jos, dar nu şi-a putut lua ochii de la Acela pe care tocmai îl tăgăduise, căci cunoştea prea bine privirea Mântuitorului. Nu a putut nici acum rezista autorităţii şi puterii acelor ochi care îl chemaseră odinioară, nu putuse rezista privirii atât de blânde a Domnului în acea zi când, uitându-se la discipoli, afirmase: Iată pe fraţii şi surorile mele şi pe mama mea. Era aceeaşi privire care îl făcuse să tremure atunci când el, Simon, dorise să îndepărteze Crucea de drumul Domnului, aceeaşi privire, plină de milă, cu care-l întâmpinase Domnul pe tânărul acela atât de puţin desprins de cele lumeşti, îndemnându-l să îl urmeze, aceeaşi privire înnecată în lacrimi dinaintea mormântului lui Lazăr…! Cunoştea bine Petru privirile Domnului!

     Dar, niciodată, până atunci, nu contemplase pe chipul Domnului expresia din acea clipă, când îi văzuse ochii plini de tristeţe, cu toate că lipsiţi de severitate, aruncându-i o privire înfrânată, fără îndoială, părând să-i zică: Simon, m-am rugat pentru tine.

     Privirea Domnului s-a oprit doar o clipă asupra lui Petru. Apoi El a fost împins înainte, cu brutalitate, de către soldaţi, dar Petru a continuat să-I simtă ochii aţintiţi asupra lui” (G. Chevrot, loc. Cit.,p.265-266). El a continuat să vadă privirea aceea limpede şi iertătoare aţintită asupra rănii adânci a păcatului său. Petru a înţeles atunci gravitatea păcatului comis şi faptul că profeţia Domnului, cu privire la trădarea lui, se împlinise: Înainte de a fi cântat astăzi cocoşul, mă vei renega de trei ori. Şi, ieşind afară, a plâns amar (Lc 22, 61-62). Această ieşire afară a lui Petru a însemnat “mărturisirea vinovăţiei. A plâns amar, pentru că ştia să iubească, şi curând, gingăşia iubirii va înlocui, în sufletul lui, amărăciunea durerii” (Sf. Augustin, Sermon 295).

     Doar faptul că se ştia privit de Domnul l-a împiedicat pe Petru să se lase cuprins de cea mai adâncă disperare. Privirea aceea însă a fost una de alinare, prin  şi în care apostolul s-a simţit înţeles şi iertat. Cum îşi mai amintise el, poate, atunci, parabola Bunului păstor, a fiului risipitor, a oii pierdute şi regăsite!

     Petru a ieşit afară! S-a desprins de situaţia aceea, în care intrase în mod imprudent, pentru a evita alte căderi posibile. A înţeles că nu acela era locul său. Şi-a amintit de Domnul şi a plâns amar. În viaţa lui Petru regăsim propria noastră viaţă. “Durerea Iubirii. Pentru că El este bun. Pentru că este Prietenul tău, care şi-a dat Viaţa pentru tine. Pentru că tot ce ai bun în tine îi aparţine Lui. Pentru că l-ai rănit atât de mult… Pentru că te-a iertat…El!…Pe tine! Plângi, fiule, din durerea Iubirii” (J. Escriva de Balaguer, Via Crucis, VIII, 4).

     Căinţa îi dă sufletului o forţă specială, dezvăluie speranţa, îl face pe creştin să se uite pe sine şi să se apropie din nou de Dumnezeu, printr-un act de iubire mai profound. Căinţa face să crească calitatea vieţii interioare şi atrage mereu milostivirea divină. Iată spre cine îmi voi îndrepta privirile: spre cel care suferă şi are duhul mâhnit (Is 66,2 ).

     Cristos nu va avea nici o reţinere să-şi înalţe Biserica pe un om care putea cădea şi chiar căzuse. Dumnezeu se foloseşte şi de instrumente slabe pentru a realiza, dacă acestea se căiesc, mari fapte: mântuirea omului.

     Este foarte probabil ca Petru, după ce tăgăduise, se căise şi fusese iertat, să se fi dus să o caute pe Fecioară. Şi noi trebuie să facem, acum, la fel, amintindu-ne mai bine de greşelile şi de tăgăduirile noastre (Francesco Fernandez Carvajal, De vorbă cu Dumnezeu, Editura Ars Longa, 2000, pag. 246).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>