Înălțarea Domnului

     Evanghelia după Luca ne arată că Isus le spune apostolilor să meargă la muntele Măslinilor, lângă Ierusalim, unde l-au întâlnit din nou pe maestrul și Domnul lor. Apostolii erau bucuroși și aveau credința că Isus este Mesia, ceea ce cu mai mult timp înainte păstraseră doar în inima lor.

     După patruzeci de zile de la învierea lui Isus, apostolii, puteau da mărturie, cu ajutorul Duhului Sfânt, despre ceea ce auziseră și văzuseră. Isus le vorbește cu măreție divină arătându-le că puterea de a ierta păcatele, de a boteza, de a învăța, pe care o vor primi derivă din propria lui putere – „Veți primi putere când va veni Duhul Sfânt peste voi, și-mi veți fi martori la Ierusalim, în toată Iudeea , în Samaria și până la marginile pământului. După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, a fost înălțat la cer și un nor l-a ascuns de ochii lor” (Fap 1, 7).

     Isus se înălța încet binecuvântându-i pentru ultima dată, iar ei l-au urmărit până când a fost învăluit de un nor. Înălțarea lui Isus la cer ne arată că viața lui pe pământ nu se termină cu moartea lui, ci cu înălțarea lui la cer. El a vrut ca oamenii care l-au văzut murind pe cruce, batjocorit, insultat și disprețuit în cel mai josnic mod, să fie martorii exaltării Lui supreme. Se împlinea acum vorbele Lui spuse ucenicilor: „Mă urc la Tatăl meu și la Tatăl vostru, la Dumnezeul meu și la Dumnezeul vostru…..” și cuvintele adresate Tatălui ceresc „Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, iar eu vin la tine”.


După ce Isus este învăluit de nor, apostolilor li s-a arătat un înger care le-a zis: „Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați la cer?” (Fap 1, 11). Atunci, Petru împreună cu ceilalți apostoli s-au întors la Ierusalim.

     „Astăzi nu numai că am fost constituiți posesori ai paradisului, ci ne-am înălțat împreună cu Cristos, în mod mistic dar real, în înaltul Cerului, dobândind prin Cristos o grație mai inefabilă decât aceea pe care am pierdut-o” (Sf. Leon cel Mare, Homilia I sobre la Ascension).

     Dorința și speranța de a ajunge în paradis, trebuie să ne umple de bucurie călătoria noastră zilnică de pe pământ. Astfel trebuie să-i imităm pe Apostoli, cărora „le-a folosit atât de mult Înălțarea Domnului, încât tot ceea ce le făcea teamă li s-a transformat după aceea în bucurie. Din acel moment, ei și-au înălțat contemplarea sufletească spre divinitatea așezată la dreapta Tatălui. Faptul că-i priveau trupul nu reprezenta un obstacol pentru ca inteligența lor, iluminată de credință, să nu poată crede că Cristos, coborând pe pământ, nu se depărtase de Tatăl și nici că, înălțat la cer, nu se depărtase de discipolii săi” (Sf. Leon cel Mare, Sermon 74, 3).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>