„Şi Domnul Dumnezeu a făcut să cadă un somn adânc asupra omului şi el a adormit. Şi a luat una din coastele sale şi a închis locul ei cu carne.
Domnul Dumnezeu a făcut o femeie din coasta pe care o luase din om şi a adus-o la om. Şi omul a zis: „Aceasta, în sfârşit, este os din oasele mele şi carne din carnea mea. Aceasta se va numi femeie pentru că din bărbat a fost luată”.
De aceea, va lăsa bărbatul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi un singur trup.
Amândoi, bărbatul şi femeia lui, erau goi, dar nu se ruşinau unul de altul” (Gen 2, 21-25).
Pingback: BIETUL IOANIDE de George Călinescu - Capitolul VII