Darul înțelepciunii

 

      „Înțeleciunea prețuiește mai mult decât mărgăritarele și toate lucrurile pe care ți le-ai dori nu se aseamănă cu ea” ( Din cartea Proverbelor 8, 11). Am preferat-o sceptrelor și tronurilor și în comparație cu ea bogăția nu a însemnat nimic (…) Tot aurul din lume nisip este în fața ei și ca nămolul, argintul. Am iubit-o mai mult ca sănătatea și frumusețea și m-a luminat faptul că am avut-o, căci strălucirea ei este de nestins. Tot ce există mi-a venit împreună cu ea (…) că înțelepciunea le-a adus pe toate, dar eu nu știam că ea era mama tuturor (…) Ea e pentru oameni o comoară nesfârșită și cei care se folosesc de ea se fac părtași prieteniei lui Dumnezeu” (Din Cartea Înțelepciunii 7, 8 – 14).

     „Între darurile Sfântului Duh, s-ar zice că este unul de care avem o nevoie specială toți creștinii: darul înțelepciunii care, făcându-ne să-l cunoaștem pe Dumnezeu, ne pune în stare de a putea judeca cu adevăr situațiile și lucrurile acestei vieți” (J. Escriva de Balaguer, Es Cristo que pasa, 133).  Cu vederea profundă dată de acest dar sufletului, creștinul, care îl urmează îndeaproape pe Domnul, contemplă realitatea creată cu o privire mai înaltă, căci participă, într-un anumit mod, la privirea lui Dumnezeu în Sine însuși asupra creației. Totul va fi, atunci, judecat, din perspectiva clarității aduse de acest dar.

     Semenii noștri sunt o ocazie continuă de a ne exersa milostivirea și pentru a face un apostolat eficace apropiindu-i de Domnul. Creștinul înțelege mai bine imensa necesitate pe care o au oamenii de a fi ajutați în drumul lor spre Cristos.

     Sfinții, luminați de acest dar, au înțeles în sensul lor adevărat, întâmplările acestei vieți: cele considerate de noi de mare importanță și cele socotite mărunte. De aceea, ei nu numeau nefericire boala, suferințele pe care au fost nevoiți să le îndure, deoarece au înțeles că Dumnezeu binecuvântează în multe feluri și în mod frecvent cu Crucea; ei știau că toate lucrurile, și cele inexplicabile din punct de vedere omenesc, cooperează la binele celor care îl iubesc pe Dumnezeu (Cfr. Rom 8, 28).

     „Inspirațiile Sfântului Duh, prin care acest dar ne face să fim docili, ne arată încetul cu încetul, ordinea admirabilă a planului providențial, fie și numai în acele lucruri care, înainte, ne puneau pe gânduri, în cazurile dureroase și neprevăzute îngăduite de Dumnezeu în vederea unui bine mai mare” (R. Garrigou-Lagrange, Las tres edades de la vida interior, Palabra, 4, ed. Madrid 1982, vol II. p.195).

     Mișcările harului, prin intermediul darului înțelepciunii, aduc o pace mare nu numai pentru noi ci și pentru aproapele nostru; ne ajută să ducem bucuria oriunde ne-am duce și să găsim cuvântul potrivit pentru unirea celor lipsiți de unire. De aceea, acestui dar îi corespunde fericirea făcătorilor de pace, cei care, având pace în ei înșiși, o pot comunica și celorlalți. Această pace, pe care lumea nu o poate da, este rezultatul contemplării întâmplărilor în cadrul planului providențial al lui Dumnezeu, care nu uită nici o clipă de copiii Lui - (Francesco Fernandez Carvajal, De vorbă cu Dumnezeu, Vol. II, Editura Ars Longa, 2000, pag. 246).

2 thoughts on “Darul înțelepciunii

  1. Pingback: INTRE VIN SI BERE - CIDRUL - Rețete culinare

  2. Pingback: DOI ANI DE VACANTA de Jules Verne - Capitolele 8 și 9

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>