Darul inteligenței sau al înțelegerii

     „Sfântul Duh, prin intermediul darului inteligenței, face sufletul să pătrundă în multe feluri în profunzimile misterelor revelate. Într-o formă supranaturală și fără a cere nimic în schimb, el învață inima ce cuprind adevărurile cele mai profunde ale credinței. „Aidoma cuiva care fără să fi făcut nimic pentru asta – explică Sfânta Tereza – s-ar trezi că știe totul, fără a ști nici cum, nici de unde, că nu s-a străduit nici măcar să învețe buchiile. Această comparație arată ceva din acest dar spiritual, căci sufletul vede într-o clipă taina Sfintei Treimi și alte lucruri foarte înălțate, cu atâta limpezime, că nu există învățat cu care să nu se încumete el să vorbească despre toate astea”.

     Darul înteligenței sau al înțelegerii ne face să sesizăm sensul cel mai profound al Sfintei Scripturi, viața harică, prezența lui Cristos în fiecare taină sau sacrament, și, în mod real și substanțial, în Sfânta Euharistie. Acest dar ne dă ceva asemănător unui instinct divin pentru tot ce este supranatural în lume. Dinaintea privirii credinciosului luminat astfel de Duhul Sfânt apare un univers nou. Misterele Sfintei Treimi, ale Întrupării, ale Mântuirii, ale Bisericii devin realități extraordinar de vii și de actuale care orientează întreaga viață a creștinului, influențându-l în mod decisiv în muncă, în familie, în ce privește prietenii… Influența aceasta face rugăciunea mai simplă și mai profundă.

     Cei docili față de inspirațiile Sfântului Duh își purifică sufletele, își păstrează credința trează, îl descoperă pe Dumnezeu prin intermediul lucrurilor create și al întâmplărilor din viața de zi cu zi. Cel care trăiește în delăsare nu va simți aceste chemări ale harului, având sufletul opac față de divin, pierzând pe de-a-ntregul sensul credinței.

     Darul inteligenței ne face să-l contemplăm pe Dumnezeu în mijlocul îndeletnicirilor de zi cu zi, în întâmplările, plăcute sau dureroase, din viața fiecăruia. Calea de urmat pentru ajungerea la acest dar este rugăciunea personală, în care contemplăm adevărurile credinței, precum și lupta, bucuroasă și iubitoare, de a menține prezența lui Dumnezeu de-a lungul zilei, căindu-ne de fiecare dată cînd ne-am îndepărtat de Domnul. Nu este vorba de un ajutor supranatural extraordinar, dat numai și numai unor personae excepționale, ci de unul făcut tuturor acelora care vor să fie slujitori credincioși ai Domnului acolo unde se găsesc, sfințindu-și bucuriile și durerile, munca și odihna” – Autor: Francesco Fernandez Carvajal, De vorbă cu Dumnezeu, Vol. II, Editura Ars Longa, 2000, pag. 519.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>