DARUL CUNOAȘTERII

     Darul cunoașterii ne face să înțelegem ce sunt lucrurile create, conform cu planul lui Dumnezeu asupra creației și înălțarea la ordinea supranaturală.

     „Făpturile sunt ca o urmă a trecerii lui Dumnezeu. Iar această urmă va dobândi măreția, puterea și înțelepciunea, precum și toate atributele Lui” (Sf. Ioan al Crucii), care sunt ca o oglindă ce reflectă splendoarea frumuseții, bunătății și puterii Lui…: Cerurile spun slava lui Dumnezeu și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor lui (Ps 19,1).

     De multe ori, din cauza păcatului originar și a celor personale, oamenii nu știu să interpreteze această urmă a lui Dumnezeu în lume, nu reușesc să-l cunoască pe Acela care este izvorul tuturor lucrurilor: uitându-se la lucrări, nu au știut să-l descopere pe cerescul lor Făcător. Furați de frumusețea făpturilor, le-au făcut zei. Să înceapă să cunoască cu cât este mai bun Domnul decât făpturile sale, căciEl, autorul frumuseții, toate le-a făcut (Înț 13, 1-3).

     Darul cunoașterii îi ușurează omului înțelegerea lucrurilor create ca fiind semne ce duc la Dumnezeu, adică la ordinea supranaturală. Sfântul Duh, prin intermediul lumii naturale și a lumii harice, ne face să vedem și să contemplăm infinita înțelepciune, omnipotență, bunătate și natură intimă a lui Dumnezeu. „Este un dar contemplativ care pătrunde, ca darul inteligenței și al înțelepciunii, în însuși misterul lui Dumnezeu” (M. M. Philipon, Los dones del Espiritu Santo, Palabra, Madrid1983, p. 200).

      Prin acest dar, creștinul observă și înțelege că „întreaga creație, mișcarea pământului și a astrelor, acțiunile drepte ale făpturilor, precum și tot ce s-a întâmplat pozitiv în istorie, totul, într-un cuvânt, a venit de la Dumnezeu și în El se ordonează” (J. Escriva de Balaguer, Es Cristo que pasa, 130). Aceasta este o dispunere supranaturală prin care sufletul participă la însăși cunoașterea divină, descoperă relațiile dintre tot ce a fost creat și Creator, precum și în ce măsură și sens contribuie acestea la împlinirea scopului ultim al omului.

     O manifestare a darului cunoașterii este Cântarea celor trei tineri, în care se cere tuturor făpturilorsă-l binecuvânteze pe Creator: Lucrări ale Domnului, binecuvântați pe Domnul. Îngeri ai Domnului binecuvântați pe Domnul. Ceruri… Ape, care sunteți pe pământ… Soare și lună… Stele din cer… Râuri și stânci… Vânturi… Frig și căldură… Munți și văi… Nopți și zile… Lumină și întuneric… Plante… Izvoare… Mări și fluvii… Balene și pești… Păsări… Săbăticiuni și turme… Preoți ai Domnului… Spirite și suflete ale celor drepți… Sfinți și umili cu inima… Cântați-l pe Domnul și mulțumiți-i, pentru că veșnică este milostivirea Lui (Cfr. Dan 3, 52-90).

     Această cântare a întregii creații, a tot ce este viu, îl slăvește pe Creator și este „una dintre cele mai curate și mai înflăcărate expresii ale darului cunoașterii: cerurile și întreaga creație cântă gloria lui Dumnezeu” (M. M. Philipon, Op. cit. p. 203). – Autor: Francesco Fernandez Carvajal, De vorbă cu Dumnezeu, Vol. II, Editura Ars Longa, 2000, pag. 523.

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>