Darul sfătuirii

     Un alt dar al Duhului Sfânt este sfatul sau darul sfătuirii şi al prudenţei. Acest dar al Duhului Sfânt ajută omul să-şi menţină o conştiinţă dreaptă.

      „Sunt multe ocaziile de a ne abate de la drumul ce duce la Dumnezeu şi la fel de multe, potecile înşelătoare. Dar Domnul ne-a asigurat: Eu te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi; te voi sfătui cu ochiul asupra ta (Ps 32, 8), Sfântul Duh este cel mai bun Sfătuitor al nostru, cel mai înţelept Maestru, cea mai bună călăuză. Cînd vă vor da pe mâna lor – le promitea Apostolilor Domnul, referindu-se la situaţia extremă în care se găseau – nu vă îngrijoraţi cum sau ce veţi spune, căci vi se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiţi; fiindcă nu voi sunteţi cei care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru vorbeşte în voi (Mt 10, 19-20). Apostolii vor primi un ajutor special din partea Paracletului, aşa cum vor primi şi creştinii credincioşi de-a lungul secolelor, în împrejurări asemănătoare.
………………………………………………………………………………………
Sfântul Duh, prin darul sfătuirii, perfecţionează actele virtuţii prudenţei, care se referă la mijloacele de folosit în fiecare situaţie în parte. Deseori suntem nevoiţi să luăm hotărâri, uneori în probleme importante, alteori în lucruri mărunte şi în toate trebuie să ne arătăm sfinţenia. Dumnezeu dă darul sfătuirii sufletelor docile faţă de acţiunea Sfântului Duh, pentru a putea decide bine şi repede. Este ca un instinct divin pentru a putea noi reuşi pe drumul care convine cel mai mult gloriei lui Dumnezeu. Aşa cum prudenţa guvernează întregul spectru al acţiunilor noastre, Sfântul Duh, prin darul sfătuirii, reprezintă Lumina şi Principiul permanent al lor. Paracletul ne inspiră alegerea mijloacelor pentru a duce la bun sfârşit voinţa lui Dumnezeu în toate activităţile noastre. El ne duce pe calea iubirii, a păcii, a bucuriei, a sacrificiului, a împliniriii datoriei, a credinţei faţă de lucrurile cele mai mărunte. Ne arată drumul de urmat în orice împrejurare.
Viaţa interioară a fiecăruia dintre noi este primul loc unde îşi execită acţiunea acest dar. Aici, în sufletul aflat sub har, Paracletul acţionează tăcut, cu gingăşie şi putere în acelaşi timp. „Este foarte abil, când ne învaţă, acest preaînţelept Maestru şi este admirabil de văzut modul lui de „predare”. Totul este gingăşie, mângâiere, bunătate, prudenţă, discreţie” (Francisca Javiera del Valle, Decenario al Espiritu Santo, Rialp, 4 ed., Madrid 1974, p.96). Din aceste „învăţături” şi de la această lumină ne vin în suflet imboldurile, chemarea de a deveni mai buni, de a corespunde mai mult şi mai bine. De aici vin hotărârile ferme, aproape instinctive, care schimbă o viaţă sau sunt origine unei mari eficacităţi în relaţia cu Dumnezeu, în activităţile şi actiunile concrete de fiecare zi.
Pentru a ne lăsa sfătuiţi şi conduşi de Paraclet, trebuie să dorim să fim pe de-antregul ai lui Dumnezeu, fără a pune în mod conştient limite acţiunii harului, trebuie să-l căutăm pe Dumnezeu drept Cine este El, infinit şi demn de a fi iubit, fără a aştepta compensări, nici în situaţiile uşoare, nici în cele mai dificile. „Pe Dumnezeu trebuie să-l cauţi, să-l slujeşti şi să-l iubeşti dezinteresat, nu pentru a fi virtuos, nici pentru a dobândi sfinţenia, nici pentru har, nici pentru Cer, nici pentru norocul de a-L avea, ci numai pentru a-L iubi; şi, dacă ne va spune: cere-mi ce vrei, nimic nu trebuie să-i cerem; numai iubire, mai multă iubire, pentru a-L iubi mai mult” (Francisca Javiera del Valle, Decenario al Espiritu Santo, Rialp, 4 ed., Madrid 1974, p.96). Odată cu această iubire de Dumnezeuvine tot ceea ce ar putea îndestula inima omului” (Autor: Francesco Fernandez Carvajal, De vorbă cu Dumnezeu, Vol. II, Editura Ars Longa, 2000, pag. 535).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>