Privirea lui Isus şi căinţa lui Petru

Isus în casa lui Anna

Isus în faţa lui Caiafa         

     Domnul, maltratat, tocmai era scos în curte. Atunci, întorcându-se, l-a privit fix pe Petru (Lc 21, 61).  “privirile li s-au încrucişat. Petru ar fi vrut să lase capul în jos, dar nu şi-a putut lua ochii de la Acela pe care tocmai îl tăgăduise, căci cunoştea prea bine privirea Mântuitorului. Nu a putut nici acum rezista autorităţii şi puterii acelor ochi care îl chemaseră odinioară, nu putuse rezista privirii atât de blânde a Domnului în acea zi când, uitându-se la discipoli, afirmase: Iată pe fraţii şi surorile mele şi pe mama mea. Era aceeaşi privire care îl făcuse să tremure atunci când el, Simon, dorise să îndepărteze Crucea de drumul Domnului, aceeaşi privire, plină de milă, cu care-l întâmpinase Domnul pe tânărul acela atât de puţin desprins de cele lumeşti, îndemnându-l să îl urmeze, aceeaşi privire înnecată în lacrimi dinaintea mormântului lui Lazăr…! Cunoştea bine Petru privirile Domnului!

Continue reading