Pentru copii şi pentru noi toţi, plăcintă cu mere!
2
Tag Archives: copiii
Am cea mai rea mămică din lume
Pentru mulţi preadolescenţi şi adolescenţi relaţiile cu mama sau cu tata sau cu ambii părinţi sunt o problemă. Se spune totuşi că părinţii au copilul pe care l-au crescut, dar şi copiii au părintii pe care i-au ascultat. Desigur sunt cazuri de exceptie când părinţii sunt oameni cu care nu poţi discuta pentru că au ales calea durităţii fiind încorsetaţi de prejudecăţi, considerând că “familia se ţine cu duritate”, dar chiar şi o inimă de gheaţă se înmoaie uneori, datorită căldurii care vine din exterior. Sau în extrema opusă părinţii care tolerează orice.
Isus la doisprezece ani
Evanghelistul Luca ne relatează că era vremea Paştelui şi Isus mergea cu părinţii săi în pelerinajul anual la Templul din Ierusalim. Cu această ocazie el trebuia să se întâlnescă şi cu învăţătorii Legii pentru a-şi întregi educaţia religioasă şi să-şi testeze cunoştinţele răspunzând întrebărilor lor. Învăţătorii Legii erau oameni care aveau alte meserii, atunci când nu învăţau în Templu ca voluntari.
Copilăria lui Isus
Evangleliile nu ne relatează prea multe lucruri în legătură cu copilăria lui Isus. Luca consemnează în Evanghelia sa că după moartea lui Irod, Sfânta Familie s-a întors la Nazaret: „După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif şi Maria s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. Iar pruncul creştea şi se întărea; era plin de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era peste El” (Lc 2, 39).
Pentru toţi copiii şi părinţii lor (2)
Pentru toţi copiii şi părinţii lor (1)
Un copil de 10 ani propune câteva momente de amuzament, pentru toţi copiii şi părintii lor.
Cum sunt copiii la începutul secolului XXI
În cartea intitulată „Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi”, Dr. Augusto Cury, psihiatru şi psihoterapeut care timp de 17 ani a cercetat modul în care se dezvoltă inteligenţa, face analiza societăţii contemporane ajungând la concluzia că singurătatea nu a fost niciodata mai intensă ca în zilele noastre: părinţii nu îşi mai arată sentimentele în faţa copiilor, copiii îşi ascund lacrimile în faţa părinţilor, iar profesorii îşi apără demnitatea prin autoritarism. Dr Augusto Cury spune deasemeni că astăzi, cantitatea de informaţie este mult mai mare decăt până acum, dar copiii, preadolescentii, adolescentii nu sunt formaţi pentru a gândi, ci doar pentru a repeta informaţii.
Părinţii trebuie să educe copiii cu multă iubire
Atunci când îşi educa copiii, părinţii trebuie să-l aibă ca model pe Domnul nostru Isus Cristos, Pedagogul divin. Asemeni lui Dumnezeu Tatăl, Isus a fost şi este iubire: ,,Iubirea este un alt imperativ al învăţăturii cristice, folosită de Isus în sintagma <<Iubiţi-vă unii pe alţii aşa cum şi eu v-am iubit>>. Prin acest îndemn, Isus anticipa cu un avans de 2000 de ani conceptele fizicii cuantice şi cele ale neurofiziologiei emoţiilor. Fizica cuantică postulează ideea că, la nivel profund, fundamental, materia este interconectată. Nu există discontinuitate, după cum am mai discutat, ci o continuitate şi o interdependenţă”.[1] Cu alte cuvinte şi stiinţa îi îndeamnă astăzi pe părinţi să îşi educe copiii cu multă iubire, pentru că ceea ce vor semăna aceea vor culege.
Părinţii şi legile educaţiei
- Părinţii trebuie să fie fermi, hotarâţi cu copiii pentru că acest fapt ii aşează pe copii la locul lor, dar fără a folosi forţa, pentru a nu-i obişnui cu gândul că doar forţa contează.
- Copilul trebuie să fie convins că este condus, de aceea părinţii trebuie să fie consecvenţi, pentru că inconsecvenţa îi pune pe copii în încurcătură.
- Părinţii nu trebuie să facă promisiuni, dacă nu pot fi siguri că le pot respecta, pentru că nerespectarea lor îi face pe copii să-şi piardă încrederea în părinţi.
- Copiii nu trebuie răsfăţaţi de părinţii lor, pentru că pot ajunge la concluzia că totul li se cuvine.
Părinţii educă copiii prin exemplul bun
Isus, Pedagogul Divin învaţă oamenii, părinţii şi copiii, şi îi formează mai ales prin exemplul său. Isus a avut o viaţa ireproşabilă, toţi care l-au cunoscut recunosc acest lucru. Activitatea publică a lui Isus este caracterizată de câteva trăsături: acţiunile şi cuvintele sale sunt în acord, el se angajează total în acţiunile sale, dă mărturie sinceră, se dăruieşte total misiunii sale, nu a primit vreun reproş referitor la comportamentul său, iar în ceea ce priveşte viaţa morală, nu s-a constatat nici cea mai mică greşeală sau slăbiciune umană, viaţa lui Isus rămâne un exemplu de excepţie chiar dacă unii i-au negat divinitatea.