Sfânta Scriptură ne vorbeşte despre educaţia practică. Sfănta Scriptură ne arată că primele deprinderi practice le învăţa copilul în mod normal de la mama sa, însă familiile bogate încredinţau educaţia copiilor lor guvernanţilor sau educatorilor: “Ionatan, fiul lui Saul avea un fiu olog de picioare, şi în vârsta de cinci ani, când a venit din Izrael vestea morţii lui Saul şi a lui Ionatan, doica lui l-a luat şi a fugit şi fiindcă se grăbea să fugă, a căzut şi a rămas olog; numele lui era Mefiboşet” ( 2Sam 4,4); “În Samaria erau şaptezeci de fii ai lui Ahab. Iehu a scris scrisori, şi le-a trimis la Samaria căpeteniilor din Izrael, bătrânilor, şi îngrijitorilor copiilor lui Ahab” ( 2Re 10,1). Pe măsură ce băieţii creşteau îşi ajutau tatăl la muncile agricole şi la păzirea turmelor, iar alţii îi învăţau meserie. Continue reading
Tag Archives: educaţia
Educaţia intelectuală în Sfânta Scriptură
Sfânta Scriptură ne vorbeşte despre educaţia intelectuala. Ea ne arată că principala datorie a părinţilor era de a-i învăţa pe copiii lor, legea, pe care trebuiau să o respecte. Moise le-a dat această poruncă riguroasă: ,,Să învăţaţi acestea şi pe fiii voştri, grăind din ele când şedeţi acasă şi când mergeţi pe cale, când vă culcaţi şi când vă sculaţi” (Cf. Dt 11,19). Israeliţii pioşi respectau această poruncă cu stricteţe. David a fost instruit încă din tinereţea sa în Legea Domnului (Cf. Ps 71,17) şi îl ruga pe Dumnezeu pentru ca Solomon să beneficieze de educaţia primită (Cf. 1Cr 28,19). Solomon a spus: ,,Mustră pe fiul tău şi el îţi va fi odihnă şi va face plăcere sufletului tău” (Cf. Prov 29,17).
Educaţia morală
Sfânta Scriptură ne arată că educaţia morală făcea parte din misiunea părinţilor, primii şi cei mai ascultaţi educatori. Copilul trebuia să primească primele şi cele mai preţioase lecţii de virtute în sanctuarul familiei şi pe genunchii tatălui său şi ai mamei sale.
Educaţia religioasă în Sfanta Scriptură
Educaţia religioasă este forma cea mai evidentă de educaţie atât în Vechiul Testament cât şi în Noul Testament. Dumnezeu era presupoziţia pentru toată viaţa şi cultura evreiască.
Grecii şi romanii considerau că omul însuşi descoperă adevărul, aşa că subliniau dezvoltarea naturii umane, aceasta conducându-i la studierea ştiinţelor şi disciplinelor abstracte ale filozofiei.
Evreii credeau că tot adevărul vine de la Dumnezeu; că Dumnezeu este creator, judecător şi mântuitorul omului, că El revelează omului orice cunoştinţă necesară pentru bunăstarea sa. Învăţământul ebraic se roteşte în jurul conceptelor de Dumnezeu, bunătatea şi prosperitatea depindeau de o relaţie satisfăcătoare cu Dumnezeu.
Educaţia în Sfânta Scriptură
Cuvântul ‚,paideia” în Grecia antică, însemna educaţia sau instrucţia – formare, cultură, disciplină. El indică procesul educativ, dezvoltarea formativă pe care din sec. V î.C. sofiştii şi-o propuneau ca scop al muncii lor.
În lumea antică sunt atestate forme elevate de alfabetizare, de instruire şi de educaţie, rezervate unor categorii bine definite (de exemplu “scribul” în Egiptul antic) şi are despre educaţie o concepţie aşa-zisă intelectualistă, deoarece ea nu cuprindea educaţia meşteşugărească sau manuală, rezervată celor neinstruiţi şi masei nesfârşite a slujitorilor şi a sclavilor. Continue reading

