Epifania Domnului nostru Isus Cristos

        „Epifania” este un cuvânt de origine greacă şi înseamnă manifestare, descoperire, revelaţie, apariţie.

       Sunt două epifanii ale Domnului. La prima, la Crăciun, Domnul s-a dezvăluit celor ce făceau parte din sânul poporului evreu: Iosif, Maria, Elisabeta, Ioan Botezătorul, păstorii de la Betleem, Simeon şi Ana, bătrânii de la templul din Ierusalim. La cea de-a doua epifanie, Cristos se dezvăluie popoarelor păgâne, care trăiau în afara poporului evreu, reprezentate prin magii păgâni veniţi din Răsărit la Betleem. Sursa

Continue reading

Darul înțelepciunii

 

      „Înțeleciunea prețuiește mai mult decât mărgăritarele și toate lucrurile pe care ți le-ai dori nu se aseamănă cu ea” ( Din cartea Proverbelor 8, 11). Am preferat-o sceptrelor și tronurilor și în comparație cu ea bogăția nu a însemnat nimic (…) Tot aurul din lume nisip este în fața ei și ca nămolul, argintul. Am iubit-o mai mult ca sănătatea și frumusețea și m-a luminat faptul că am avut-o, căci strălucirea ei este de nestins. Tot ce există mi-a venit împreună cu ea (…) că înțelepciunea le-a adus pe toate, dar eu nu știam că ea era mama tuturor (…) Ea e pentru oameni o comoară nesfârșită și cei care se folosesc de ea se fac părtași prieteniei lui Dumnezeu” (Din Cartea Înțelepciunii 7, 8 – 14).

Continue reading

Acțiunile Duhului Sfânt în viața oamenilor

     După ce la Înălțarea Sa, Isus îl promite pe Duhul Sfânt discipolilor săi, în ziua de Rusalii, îl trimite asupra lor: „Când a sosit ziua Rusaliilor, toți erau adunați împreunã în același loc. Și, dintr-o datã, s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice, și a umplut întreaga casã în care stãteau. Atunci le-au apãrut niște limbi ca de foc împãrșindu-se și așezându-se asupra fiecãruia dintre ei. Toți au fost umpluți de Duhul Sfânt și au început sã vorbeascã în alte limbi, dupã cum Duhul le dãdea sã vorbeascã. Și erau atunci la Ierusalim iudei, bãrbați evlavioși din toate națiunile de sub cer. Când s-a auzit vuietul acela, mulțimea s-a adunat și a rãmas uimitã, pentru cã fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa. Erau uimiți și se minunau spunând: Oare nu sunt galileeni toți aceștia care vorbesc? Și cum de-i auzim fiecare în limba în care ne-am nãscut? Parți, mezi, elamiți și locuitori din Mesopotamia, Iudeea și Capadocia, din Pont și Asia, din Frigia și Pamfilia, din Egipt și din pãrțile Libiei, care sunt aproape de Cirene, romani în trecere,  atât iudei cât și prozeliți, cretani și arabi, îi auzim vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu. Cãci toți erau uimiți și nu știau ce sã creadã. Spuneau unii cãtre alții: Ce poate sã însemne aceasta?” (Fap 2, 1-12).

Continue reading

Înălțarea Domnului

     Evanghelia după Luca ne arată că Isus le spune apostolilor să meargă la muntele Măslinilor, lângă Ierusalim, unde l-au întâlnit din nou pe maestrul și Domnul lor. Apostolii erau bucuroși și aveau credința că Isus este Mesia, ceea ce cu mai mult timp înainte păstraseră doar în inima lor.

Continue reading

Acesta este într-adevăr Profetul!

      “Când au auzit aceste cuvinte, unii din mulţime au spus: “Acesta este într-adevăr Profetul!” Alţii ziceau: “Acesta este Cristos!” Dar alţii spuneau: “Oare vine Cristos din Galileea? Nu a spus oare Scriptura: Cristos se trage din neamul lui David şi din Betleem, satul de unde era David?”  Aşadar, s-a făcut dezbinare în popor din cauza lui.  Unii dintre ei voiau să-l prindă, dar nimeni n-a pus mâna pe el.

Continue reading

Învierea Domnului, marea bucurie a tuturor creştinilor

CRISTOS A ÎNVIAT!

    

Domnul a înviat într-adevăr, alleluia. A Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor (Antifona de entrada de la Misa. Cfr Lc 24, 34).

     “Sâmbătă, pe înserat, Maria Magdalena şi Maria, mama Sfântului Iacob, împreună cu Salomeea au cumpărat arome ca să meargă să îmbălsămeze trupul mort al lui Isus. A doua zi, foarte dimineaţă, s-au dus la mormânt, încă de la răsăritul soarelui (Mc 16, 1-2). Dar, intrând, au rămas consternate, pentru că trupul Domnului nu era acolo. Un tânăr, îmbrăcat în alb, le-a zis: Nu vă temeţi! Ştiu că îl căutaţi pe Isus cel răstignit: non est hic, surrexit enim enim sicut dixit – Nu este aici, căci a înviat, precum a zis (Mt 28, 5).

Continue reading

Privirea lui Isus şi căinţa lui Petru

Isus în casa lui Anna

Isus în faţa lui Caiafa         

     Domnul, maltratat, tocmai era scos în curte. Atunci, întorcându-se, l-a privit fix pe Petru (Lc 21, 61).  “privirile li s-au încrucişat. Petru ar fi vrut să lase capul în jos, dar nu şi-a putut lua ochii de la Acela pe care tocmai îl tăgăduise, căci cunoştea prea bine privirea Mântuitorului. Nu a putut nici acum rezista autorităţii şi puterii acelor ochi care îl chemaseră odinioară, nu putuse rezista privirii atât de blânde a Domnului în acea zi când, uitându-se la discipoli, afirmase: Iată pe fraţii şi surorile mele şi pe mama mea. Era aceeaşi privire care îl făcuse să tremure atunci când el, Simon, dorise să îndepărteze Crucea de drumul Domnului, aceeaşi privire, plină de milă, cu care-l întâmpinase Domnul pe tânărul acela atât de puţin desprins de cele lumeşti, îndemnându-l să îl urmeze, aceeaşi privire înnecată în lacrimi dinaintea mormântului lui Lazăr…! Cunoştea bine Petru privirile Domnului!

Continue reading