Isus Cristos ne-a mântuit şi ne-a eliberat de păcat

     A răscumpăra înseamnă a elibera prin intermediul unei răscumpărări. Răscumpărarea unui captiv înseamnă plătirea unei sume de bani, în scopul eliberării lui. Adevăr, adevăr vă spun – zice Isus – că oricine comite păcatul este sclavul păcatului (In 8, 34). Noi, ca urmare a păcatului originar, ne aflam ca într-o temniţă, eram sclavii păcatului şi ai diavolului şi nu puteam dobândi Cerul. Isus Cristos, Dumnezeu desăvârşit şi Om desăvârşit, a plătit răscumpărarea cu Sângele lui, vărsat pe Cruce. El a achitat astfel, cu supra de măsură, datoria contractată de Adam prin comiterea păcatului originar, precum şi datoria tuturor păcatelor personale săvârşite de oameni, până acum şi în viitor, până la sfârşitul timpurilor. Opera Mântuitorului nostru se numeşte Mântuire şi Eliberare, deoarece cu adevărat El ne-a dobândit libertatea de copii ai lui Dumnezeu (Cfr. Gal 4, 31).

Continue reading

Obiceiul de a medita asupra Pătimirii lui Isus

     “Popor al meu! Ce ţi-am făcut, cu ce te-am supărat? Răspunde-mi. Ţi-am dat să bei apa mântuitoare ţâşnită din suferinţă; tu mi-ai dat să beau fiere şi oţet. Popor al meu! Ce ţi-am făcut…”  Aceste cuvinte sunt în concordanţă cu timpul Postului Mare în care trebuie să ne unim cu Pătimirea şi Moartea lui Isus, să ne simţim una cu El, care a murit pe Calvar. În aceste zile, trebuie să-l însoţim pe Isus, cu rugăciunea noastră, de-a lungul vieţii lui dureroase şi în moartea pe Cruce. În timp ce îl însoţim, să nu uităm că noi am fost eroii acelor orori, pentru că Isus a purtat păcatele noastre, pe fiecare în parte. Am fost răscumpăraţi din mâinile diavolului şi din moartea veşnică cu un preţ, acela al Sângelui lui Cristos.

Continue reading

Consecinţele păcatului originar în lume

     „Întreaga creaţie a fost pusă în slujba omului, în cadrul ordinii stabilite de Creator.  Adam, prin trufia lui, a introdus păcatul în lume, rupând armonia creaţiei şi a omului însuşi. Ca urmare, inteligenţa s-a întunecat şi a putut cădea în greşeală, voinţa a slăbit, libertatea – necoruptă – de a iubi imediat binele s-a îmbolnăvit. Continue reading

Naşterea Domnului, Crăciunul

     „În anul 5199 – cinci mii una sută nouăzeci şi nouă – de la crearea lumii, când întru început Dumnezeu a creat cerul şi pământul; în anul 2957 – două mii nouă sute cincizeci şi şapte – de la potop; în anul 2015 – două mii cincisprezece – de la naşterea lui Avraam, în anul 1510 – una mie cinci sute zece – de la Moise şi de la ieşirea din Egipt a poporului Israel; în anul 1032 – una mie treizeci şi doi – de la ungerea lui David ca Rege; în a şaizeci şi cincea săptămână după profeţia lui Daniel; în Olimpiada (194) – una sută nouăzeci şi patru; în anul 752 – şapte sute cincizeci şi doi – de la zidirea Romei; în anul 42 – patruzeci şi doi – al domniei împăratului Octavian August, pe când întreg Pământul era în pace, în a şasea perioadă a lumii, Isus Cristos, Dumnezeu din veşnicie şi Fiu al Tatălui veşnic, voind să consacre lumea prin venirea sa, zămislit fiind de la Duhul Sfânt, după trecerea a nouă luni de la zămislire…în Betleemul Iudeii se naşte din Maria Fecioara El, care s-a făcut Om”- notează Martirologiul roman.

Continue reading

Naşterea Domnului nostru Isus Cristos

     Isus Cristos s-a născut în timpul împăratului roman Octavian Augustus, în oraşul Betleem din Palestina. Rege al Palestinei era Irod cel Mare. Împăratul Octavian Augustus, dă un edict pentru a se face un recensămât al populaţiei imperiului roman, din care făcea parte şi Palestina. Toţi trebuiau să meargă să se înscrie în oraşul din care se trăgeau.

Continue reading